Mugur Isarescu - discurs cu prilejul lansarii bancnotei cu tema Desavarsirea Marii Uniri, Ion I.C. Bratianu

Autor: Bancherul.ro
2019-12-03 19:48

Discurs în deschiderea evenimentului de lansare a bancnotei aniversare cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Ion I.C. Brătianu

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

Versiune pregătită pentru susținere

Domnule prim-ministru,

Domnule Preşedinte al Academiei Române,

Domnilor miniștri,

Distinşi invitați, doamnelor și domnilor,
Îmi face o deosebită plăcere să vă urez bun venit la Banca Naţională a României cu ocazia lansării bancnotei aniversare „Desăvârșirea Marii Uniri – Ion I.C. Bratianu”, prilej cu care va fi vernisată şi o expoziţie temporară dedicată marelui om politic.

Vor lua cuvântul Preşedintele Academiei Române, academician Ioan Aurel Pop şi Primul-ministru, domnul Ludovic Orban.

Vor fi dezvăluite publicului atât bancnota aniversară, cât şi moneda din aur cu tema „Istoria aurului – moneda de 50 lei cu milesimul 1922” , care au fost puse in circulație începând cu data de 1 decembrie 2019.

Permiteți-mi acum sa va spun câteva cuvinte despre Ion I. C. Brătianu. Personalitate remarcabilă a istoriei contemporane, Ion I. C. Brătianu a dominat cu autoritate viaţa politică a României timp de două decenii. Tatăl său, Ion C. Brătianu, a rămas în conştiinţa naţională ca unul dintre cei care au jucat un rol major în cele mai importante momente ale secolului al XIX-lea (Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, aducerea pe tronul României a principelui Carol I în 1866, Războiul de Independenţă din 1877, proclamarea Regatului în 1881), dar și pentru înființarea Băncii Naționale a României, alături de cel mai apropiat colaborator al său, Eugeniu Carada. De numele lui Ion I. C. Brătianu se leagă înfăptuirea Marii Uniri şi, mai apoi, edificarea bazei legislative care a stat la baza dezvoltării României în perioada interbelică.

Ion (Ionel) I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864, la Florica (jud. Argeş), fiind cel de-al treilea din cei opt copii ai cuplului Caliopi şi Ion C. Brătianu. Copilăria şi-a petrecut-o alături de surorile Sabina, Maria, Tatiana şi Pia şi de fraţii Constantin şi Vintilă (primul copil al familiei Brătianu, Florica, a murit în 1865 la numai trei ani). În 1882 a absolvit Colegiul Sf. Sava din București, desăvârșindu-și apoi educația la Paris, unde a obținut diploma de inginer de poduri și șosele. La întoarcerea în țară a profesat sub directa îndrumare a lui Anghel Saligny contribuind, printre altele, la realizarea liniei ferate Bacău-Piatra Neamţ, a gării din Râmnicu-Sărat, a podurilor de peste Bistriţa, Siret, Argeş etc.

Însă destinul lui Ionel Brătianu era menit să fie altul. Făcând parte din cea mai importantă familie de politicieni din istoria României, Ion I. C. Brătianu a crescut într-un mediu în care patriotismul, studiul şi disciplina erau coordonate cotidiene ale vieţii. Între 1897 şi 1899 Ionel Brătianu a ocupat pentru prima oară un fotoliu ministerial, cel al lucrărilor publice, pentru ca mai apoi să dețină funcțiile de ministru al afacerilor străine și pe cea de ministru de interne. Conștient de responsabilitățile pe care un adevărat om politic era obligat să și le asume obișnuia să afime: „Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale.” În 1909 a devenit președinte al Partidului Național-Liberal și, pentru prima dată, prim-ministru al României, funcție pe care a deținut-o mai apoi de încă șase ori.

În contextul izbucnirii Primului Război Mondial, în vara anului 1914, poziţia României era una dintre cele mai delicate, în condiţiile în care era legată, din 1883, printr-un tratat de alianţă de Germania şi Austro-Ungaria. Tratatul, care reprezenta viziunea politică a regelui Carol I, nu era însă concordanţă cu convingerile majorităţii clasei politice de la Bucureşti, care milita pentru realizarea idealului național. Aflat în fruntea curentului care cerea unirea cu românii de peste munți, Ion I. C. Brătianu nu s-a sfiit să își susțină poziția în Consiliul de Coroană convocat la Sinaia, la 3 august 1914.

Participanţii la eveniment aveau să consemneze mai târziu dramatismul acestei întâlniri în care Carol I a înţeles că, pentru prima oară, poziţia sa nu coincidea cu interesul naţional. Acuzat de conservatorul Petre P. Carp că l-ar fi părăsit pe rege, Brătianu a protestat afirmând: „O hotărâre izvorâtă din credinţa adâncă că (sic!) interesele cele mai sacre ale ţării ne-o dictează, nu poate fi interpretată ca un act de lipsă de loialitate faţă de suveran”, subliniind că soarta românilor ardeleni şi „idealul naţional al românismului sunt chestiuni pe care niciun guvern nu le poate nesocoti”.

Declararea stării de neutralitate a României faţă de conflictul în desfăşurare, urmată de moartea regelui Carol I şi proclamarea ca rege a lui Ferdinand I au făcut ca în noile circumstanţe Ion I. C. Brătianu să devină figura politică centrală a României. Conștient că starea de neutralitate era doar o situație provizorie, Brătianu a folosit-o în dublu sens: pe de-o parte pentru obţinerea unor condiţii politice cât mai avantajoase din partea puterilor Antantei, iar pe de altă parte pentru înzestrarea armatei cu echipamentele şi materialele necesare. Acum și-a utilizat din plin una dintre marile sale calități, prudenţa, negociind cu fermitate şi, în acelaşi timp, cu multă subtilitate încheierea unei convenţii politice şi a uneia militare în care să fie stipulate condiţiile alianţei şi obiectivele urmărite de România prin participarea la război.

Participarea României la război, începând cu 27 august 1916, a însemnat o nouă provocare pentru Ion I. C. Brătianu. După victoriile inițiale armata română a fost nevoită să se retragă. Îngrijorat de perspectiva ocupării Bucureştiului, guvernul condus de Brătianu a hotărât, în toamna lui 1916, evacuarea iniţial la Iaşi şi, mai apoi, la Moscova a stocului metalic al Băncii Naţionale a României, a bijuteriilor familiei regale, a titlurilor şi efectelor unor bănci comerciale, a operelor de artă şi documentelor valoroase din colecţii de stat şi particulare. La Iași au plecat în refugiu și familia regală împreună cu guvernul și toate autoritățile centrale ale statului.

În Moldova Brătianu a lucrat cu febrilitate. Nu se considera învins şi, având sprijinul necondiţionat al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria, a continuat să conducă politica internă şi externă a ţării. După victoriile importante ale armatei române din vara anului 1917 conjunctura internațională a făcut ca România să fie obligată să încheie armistițiul și apoi pacea separată. Nevoit să facă faţă unei situaţii care părea fără ieşire şi acuzat de adversarii politici pentru modul în care gestionase treburile statului în perioada războiului, Brătianu a demisionat la începutul anului 1918. A ţinut însă să precizeze într-un memoriu pe care i l-a adresat regelui: „Războiul nostru nu este rezultatul artificial al unor interese vremelnice sau al unor concepţiuni personale. El este impus de o necesitate istorică care (sic!) domina întreaga noastră viaţă de stat şi căreia îi corespunde cel mai neclintit ideal al întregului popor”. Idealul la care se referea Brătianu era, desigur, înfăptuirea Marii Uniri la realizarea căreia a avut o contribuţie covârșitoare.

La 11 decembrie 1918 Ion I. C. Brătianu a fost din nou chemat să formeze guvernul, primul guvern al României Mari din care făceau parte și reprezentanţii provinciilor unite. Trei zile mai târziu întâmpina cu aceste cuvinte delegația fruntașilor transilvăneni veniți la București să-i prezinte suveranului actul unirii: „Vă așteptam de o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român, care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude, fără să-și piardă credința neclintită în sosirea acelei zile care ne unește astăzi și care trebuia să vină, nu putea să nu vină.”

A participat apoi la lucrările Conferinţei de pace de la Paris, unde a avut de dat o adevărată bătălie pentru a obţine atât recunoaşterea valabilităţii tratatului de alianţă semnat cu puterile Antantei în 1916, cât pe cea a actelor de unire. Atitudinea reprezentanților Marilor Puteri l-au determinat să părăsească lucrările Conferinţei de pace şi să prezinte demisia cabinetului pe care îl prezida, pentru a nu abdica în niciun fel de la respectarea principiilor suveranităţii şi independenţei naţionale afirmând: „Am moştenit o ţară independentă şi, chiar pentru a-i întinde graniţele, nu-i putem jertfi neatârnarea”.

Revenit în fruntea guvernului în anul 1922 și având deplinul sprijin al familiei regale Brătianu s- a preocupat de realizarea eșafodajului legislativ pe care s-a clădit ulterior întreaga dezvoltarea României interbelice. Între 1922 și 1926 au fost adoptate Constituția, legea minelor, legea privind comercializarea bunurilor economice ale statului, legea energiei, legea regimului apelor. La acestea s-au adăugat alte acte normative cu o importanţă aparte în dezvoltarea statului: legea privind unificarea administrativă, legea privind învăţământul primar, legea electorală.

S-a stins fulgerător din viață, la sfârșitul lui noiembrie 1927, când se afla din nou în fruntea guvernului. Patriot înflăcărat, intransigent în chestiunile politice majore, om al deciziilor istorice, Ion I. C. Brătianu se înscrie în galeria românilor de seamă. Tocmai de aceea, pentru a-i păstra vie memoria, Banca Națională a României emite în ciclul emisiuni numismatice Desăvârșirea Marii Uniri o bancnotă aniversară care îi este dedicată. Imprimată pe suport de polimer în tehnică mixtă, plană și în relief, are dimensiunile de 147x82 mm.

Și dacă anul trecut BNR a lansat o bancnotă aniversară dedicată Regelui Ferdinand și Reginei Maria, de numele cărora se leagă, în mod indisolubil realizarea României Mari, în acest an banca emite în ciclul Istoria aurului o monedă din aur cu valoarea nominală de 10 de lei având ca temă moneda de 50 de lei cu milesimul 1922 care a fost dedicată încoronării de la Alba Iulia. Am reușit astfel, în mod simbolic, să îi readucem împreună pe cei cărora le datorăm Marea Unire și edificarea statului național unitar. Valoarea nominală a monedei este de 10 lei, cu titlu de 999 ‰, greutate de 1,224 g și calitate proof.

Domnule Preşedinte, vă invit să luaţi cuvântul.

3 decembrie 2019, Banca Națională a României

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 1241

Taguri: Mugur Isarescu  Banca Nationala a Romaniei (BNR)  

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)