Cele 6 reguli de baza in conducerea unei economii, ignorate in noul Cod Fiscal, explicate pe intelesul tuturor de Mugur Isarescu

Autor: Bancherul.ro
2015-07-26 19:17

Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, a explicat, pe intelesul tuturor, sase reguli de baza ce trebuie respectate in conducerea unei economii, principii de care nu s-a tinut seama inainte de adoptarea in Parlament a noului Cod Fiscal, cu toate ca aceleasi greseli le-am mai facut de doua ori: in 2005, cand s-a trecut la cota unica, si in 2008, cand s-au facut cheltuieli bugetare excesive, chiar inainte de izbucnirea crizei economice.

Guvernatorul a comparat, in unele situatii, conducerea economiei cu pilotarea unui avion, pentru ca publicul sa inteleaga mai bine consecintele dramatice pe care le poate avea schimbarea unei cifre ce poate parea irelevanta, precum 1% sau 2%, in mersul unei economii sau traseul unui avion. 

Guvernatorul a facut aceasta declaratie in contextul in care a criticat politica fiscala pro-ciclica dusa acum de guvern, prin promovarea si adoptarea noului Cod Fiscal, in care se propun scaderi masive de taxe, precum reducerea TVA de la 24% la 19%, in conditiile unei cresteri economice de 4%, masuri care ar determina majorarea puternica a deficitului bugetar, la peste 3% din PIB, ceea ce impiedica si finalizarea acordului de finantare de tip preventiv cu FMI si Comisia Europeana.

Isarescu si-a exprimat regretul ca desi pachetul de reduceri de taxe si impozite din Codul Fiscal are un impact foarte mare asupra deficitului bugetar, economistii si reprezentantii institutiilor publice, “vocea ratiunii economice”, precum Academia Romana, Academia de Stiinte Economice (ASE), nu au reactionat cum se cuvenea.

Mugur Isarescu: "Mi-am notat 6 lucruri care daca erau clarificate nu mai ajungeam in situatia asta, de a sti daca e bun sau e rau Codul Fiscal, votam impotriva reducerii impozitelor, impozitele fac bine, nu fac bine, o discutie in care criteriile economice, unele neclare, sunt amestecate cu cele politice, cu sociologie, nu mai intelege nimeni nimic. Si iata cele 6 puncte notate care ar trebui clarificate, pe care noi ar fi trebuit sa le clarificam:

1. Cum este condusa o economie de piata

O economie de piata este condusa prin politici economice. Intr-o economie de piata, instrumentul principal de conducere este politica fiscal-bugetara. Aceasta este la dispozitia guvernului, a Parlamentului, acestea fac politica fiscal-bugetara, care nu e numai de redistribuire a veniturilor, de acoperire a salariilor bugetarilor etc. Prin politica fiscal-bugetara se conduce economia. Daca acest lucru nu este inteles, bineinteles ca ajungem la probleme. Iar politica fiscal-bugetara cuprinde si partea de taxe, si partea de cheltuieli, ca asa se face bugetul.

Faptul ca in Romania cand spui buget te gandesti numai la partea de cheltuieli, este altceva. Dar in engleza, politica fiscal-bugetara nici nu are inclus cuvantul buget, este fiscal policy si cuprinde atat partea de cheltuieli cat si cea de venituri. La noi este influenta franceza. In consecinta, faptul ca la Ministerul de Finante exista un departament care se ocupa cu bugetul, adica cu cheltuielile, altul cu taxele, aceasta fiind o organizare ca si in alte tari, asta nu inseamna ca politica fiscal-bugetara se refera numai la taxe sau numai la cheltuieli. Se refera la ambele, si mai ales la soldul lor: la surplus sau la deficit.

Si aici nu numai in Uniunea europeana, dar cu deosebire in Uniunea Europeana, lucrurile sunt extrem de formalizate. S-a ajuns la detalii, sunt studii. Iar calculele care arata ca deficitul este mai mare cu 0,1% sau 0,2%, incrementele acelea care par niste cifre mici, sunt esentiale. Sunt esentiale in conducere. Poate nu sunt esentiale in altceva. Nu sunt numai ca sa vezi cat ai de finantat: deficitul a crescut de la 1,1% la 1,5%, deci ai de finantat in plus 0,4 puncte, nu. Poate sa schimbe directia unei economii, precum coada la un avion. Nu trebuie sa se miste mult, doar un pic se misca, dar in loc sa ajungi la Bruxelles ajungi la Stockolm, iar la distante lungi ajungi la Polul Nord, dintr-o deviatie de acest gen. Si atunci intelegem de ce atunci cand se negociaza un program exista batalii pe 0,1% sau 0,2%. Pentru ca daca iesi in public si zici ca e o chestie acolo de un 0,1% sau de 0,2%, si cine vrea? vrea fondul! - Carcotasti sunt, nene! I-auzi pe ce se cearta! Pe 0,1-0,2%! - atunci nu mai intelege nimeni nimic.

Deci revin si spun: conducerea economiei de piata se face prin politici fiscal-bugetare, iar aici marimea deficitului este esentiala in stabilirea directiei. Virajele bruste trag semnale de alarma. Nu vedeti ca radarele in acest domeniu, de tipul agentii de rating, Bruxelles-ul, Frankfurt-ul cu BCE, se uita si la deviatii de 0,1%-0,2% si se scriu rapoarte pentru asta?!

Pai daca apar devieri de doua procente intr-un an, nu mai e radar, se inrosesc semnalele de alarma! Ce e cu avionul asta? JA plecat pe ruta Bucuresti-Bruxelles si unde vrea sa se duca, la Polul Nord, sa aterizeze pe o banchiza, sa loveasca vreun turn? Deci la asemenea modificari de deficit bugetar, de la un an la altul, se da alarma. Acest lucru trebuie explicat inclusiv la facultatile economice din Romania, pentru ca asa se conduce o economie de piata.

Deviatiile de la aceste principii se penalizeaza. Mai ales mersul in zig-zag, cu deficite. Iti ia carnetul de conducere. Pentru ca se considera ca nu poti sa conduci. Stai cu mansa in mana si te joci cu avionul. Iar in dezbaterea publica apare intrebarea: sa mi se spuna care este deficitul optim. Pai deficitul optim este chiar cel stabilit prin MTO (medium term objective n.r.). Iar la el se ajunge prin n calcule. Nu a venit nimeni sa-l puna doar asa, ca vrea sa fie 1%. Se calculeaza foarte, foarte greu, pe baza de negocieri. Si in consecinta, daca iesi din el sau daca vrei sa iesi din el, trebuie sa negociezi greu acolo, sa spui dom'le nu acesta este deficitul optim.

Iar ca sa merg pe comparatia cu avionul, ai o ruta pe care ti-ai stabilit-o. Ati putea intreba: de ce se stabileste din exterior (deficitul)? Pai rutele avioanelor sunt stabilite numai la Bucuresti? Ce inseamna economie globalizata? Ce inseamna integrare in Uniunea Europeana? Bineinteles ca se negociaza cu celelalte tari. Aici nu e vorba de o conspiratie externa, ca vine Bruxelles-ul sa ne impuna. Nu. Asa se calculeaza. Si daca vrei sa iesi de pe ruta, trebuie sa spui: cand ajung la 11.000 de metri, adica 4% crestere economica, pentru a continua comparatia, am trecut pe pilot automat. Nu inseamna ca am devenit Polonia. Inseamna absolut o normalitate. Deci ajungi la o anumita crestere economica, inseamna ca deficitul acela de 1% este o normalitate. Vrei sa iesi din el, adica sa urci avionul de la 4% crestere economica la 5%, trebuie sa dovedesti ca ai motoare care te tin, ca ai combustibil care nu se termina pana la tinta.

Deci lucrurile sunt extrem de formalizate. Si noi trebuie sa le explicam pe acestea. Si nu sunt puse la intamplare, asa cum reiese din dezbaterea din Romania. De aceea negocierile sunt grele, sunt foarte gele, se discuta in alti termeni, nu in termeni precum “s-a dus Isarescu si a negociat ajutorul pentru bancile grecesti”. Mai omule, esti formator de opinie, cum de dezvolti o teorie de asta?! Vorbesti la televiziunea romana, stai putin?! Ai o pozitie publica! Aici trebuie sa fim foarte atenti. Negocierile sunt foarte grele, se discuta cu riscuri, in termeni de riscuri, se fac calcule. Cine stie econometrie stie cat de departe merg aceste calcule. Nu este aici ceva intamplator, haideti sa ne jucam. Avem multe necunoscute, intr-adevar, in privinta viitorului, precum PIB-ul potential al Romaniei, in functie de care apar, intr-adevar, dezbateri. Dar toate sunt calcule. Nu poti sa mergi pe ele asa, ca sa te afli in treaba.

2. Politica fiscal-bugetara trebuie sa fie anti-ciclica

Acesta este un lucru pe care trebuie sa-l invatam, pe care trebuie sa-l invete studentii, toata lumea care are de-aface cu problema asta, pentru ca si la chestiunea asta se ia carnetul de conducere, daca tot nu vrem sa o invatam. Este o chestiune extrem de serioasa. Si pe ce se bazeaza in esenta?

In esenta economia ca atare, economia privata, are cicluri, care sunt naturale, asa este economia de piata capitalista, se dezvolta in cicluri. Iar politica fiscala nu trebuie sa accentueze aceste variatii ale ciclului, pentru ca ai cresteri foarte mari, dupa care ai caderi masive, cu somaj, cu probleme sociale. Nu rezista democratia. Deci economia de piata si democratia trebuie sa fie atenuate in ciclitatea lor prin politici anticiclice, iar acestea sunt politicile fiscale. Ele tin de esenta conducerii economiei de piata si de supravietuirea democratiei intr-un stat. Si atunci a le neglija mi se pare... sau incapatanarea de a nu le invata dupa ce am trecut prin doua experiente pana acum...deci daca am fi la a treia acum, printr-o politica fiscala prociclica, nici macar nu mai e recidiva, e tricidiva.

Deci in 2005 cu taxa unica a fost o politica total prociclica, si tot asa dintr-o concurenta electorala: toate calculele aratau 19%, dar s-a facut acolo un fel de concurenta si s-a ajuns la 16%. S-a tras pe ea, adica pe diferenta aceea de trei procente, pentru ca s-a creat un deficit structural, acoperit intr-adevar pana la criza de intrarile masive de capitaluri. In 2008 am avut aceeasi problema, de aceea ar fi dramatic sa repetam povestea in 2016, pentru ca, repet, nu este recidiva, este a treia oara, deci un lucru pe care trebuie sa-l invatam.

3. Viteza cresterii economice si convergenta

Avem aceasta manie: suntem slab dezvoltati si trebuie sa-i ajungem repede din urma pe ceilalti, deci trebuie sa marim cu orice pret cresterea economica. Nu este adevarat. Cresterea economica fara macrostabilitate nu este sustenabila. Si pe termen mai lung, datorita caderilor mai mari in perioadele de criza, ajungi sa pierzi. Pentru ca un derapaj in economie este foarte costisitor. Trebuie sa iei din nou vagoanele, sa le pui pe sina, pierzi timp, pierzi ani de crestere economica.

Iar istoricii ar putea sa vina aici cu multe dovezi ca de cand a inceput Romania moderna, tot ii intreceam pe ceilalti, dupa care datorita unor crize, unor elemente nefericite, ajungeam din nou in coada. Si in perioada comunista. Exemplul clasic a fost cu cincinalul in patru ani si jumatate. Academicianul Oprescu chiar a dezvoltat o teorie ca de atunci au pornit toate fracturile in dezvoltarea economiei socialiste. Si pentru ca suntem dupa multi ani si pentru a mai insenina discutia, a iesit la iveala si o disputa intre premieri: Ioan Gheorghe Maurer in 1973 si Nicolae Ceausescu, cand Maurer i-a spus: Mai Nicule, de aceea e cincinal, sa se faca in cinci ani - ca nu stia cum sa-i explice - cum vrei tu sa-l faci in 4 ani si jumatate daca e cincinal?

Convergenta trebuie sa fie in Romania, dar sa fim atenti si sa asiguram conditiile de crestere economica cat se poate de rapida, cat poate economia, dar si de crestere economica sustenabila, sa evitam derapajele si scaderile. Si tot asa, la capitolul amintiri. Asta e o obsesie a noastra, cu hai sa crestem mai repede, sau ca cineva ne impiedica sa crestem, mai ales din exterior. Prin anii 90, la ultima vizita a lui Michel Camdessus (fostul sef al FMI) in Romania, ultima ca inalt demnitar, cineva i-a spus ca avem probleme, trebuie sa crestem mai repede, iar dansul i-a raspuns cam asa: o masina se conduce nu numai cu acceleratia, dar si cu frana. Cu alte cuvinte, atentie! Daca va ganditi numai la viteza si nu aveti drumuri bune, mai si derapati si aveti si accidente.

4. Cresterea economica si nevoia de deficit

Asta e cea mai tare. Ne-a intrat in cap traznaia asta si nu reusim sa scapam de ea: ca nu putem creste economia fara deficit. De unde si pana unde? Mai ales acum, cand in acest an avem crestere economica aproape cu surplus. De unde ne-a intrat, era sa zic prostia asta, in cap asa si nu scapam de ea? Mai ales ca daca te uiti la tendintele pe termen lung, noi avem alte probleme in bugetul nostru. Ca ne-au cazut masiv investitiile, de aceea avem un surplus sau un deficit mic, si ca avem in continuare deficite mari, mari de tot, pe toate bugetele de cheltuieli sociale. Si acolo problemele nu le-am rezolvat. Si pe acelea vrem sa le accentuam. Din considerente de ciclu politic, electoral.

5. Relatia cu creditorii si finantarea deficitului

Si aici, parca am ajuns intr-o situatia paradoxala. Vrem deficite mai mari, dar ne ratoim la creditori. Adica la cei care, eventual, sa ne dea bani sa finantam acele deficite. Aici intervin lucruri extrem de importante si nu am acum timpul necesar sa le dezvolt, dar este esential costul finantarii, pentru ca poate sa-ti manance usor nu 0,1%, nu 0,2%, ci 2-3 procente din PIB, daca nu esti atent la relatiile cu creditorii. Dar de ce nu am fi noi in relatii bune cu creditorii? Ne-am platit datoriile, nu avem situatia Greciei, pe ce motiv ar trebui sa stricam relatiile cu fondul sau cu Uniunea Europeana? Asa, ca avem senzatia ca ne exploateaza?! Si nu trebuie sa uitam un lucru. In ciuda performantelor Romaniei, datorita pozitiilor deseori artagoase, ca sa nu le numesc altfel, Romania nu are un A in ratingul sau. A ramas la BBB. Nu avem si noi un an A, acolo, cu toate ca avem performante economice foarte bune. Asta ar trebui sa ne dea de gandit. Pietele pana acum ne taxeaza bine, adica prima de risc a Romaniei este acceptabila.

6. Analiza fiscal-bugetara din Romania si rolul Consiliului Fiscal

Acum, dupa ce si Grecia a introdus un Consiliu Fiscal, aproape toate tarile din Europa au Consiliu Fiscal, sau un watch dog, cum se numeste, un caine de paza a problemelor fiscale. Pentru mine este alarmant faptul ca s-a discutat despre acest Cod Fiscal cateva luni de zile si nimeni nu s-a uitat pe site-ul Consiliului Fiscal sa vada ce zice. Pentru ca este institutie legala in Romania, intr-adevar cu aviz consultativ.

Dar sa discuti problema impactului reducerilor de taxe fara sa faci apel catusi de putin la cainele de paza, la materialul Consiliului Fiscal, este un semnal de alarma si pentru noi ca economisti dar si pentru altii. Pentru ca ce inseamna asta? O forma fara fond, nu? Am creat-o si noi, ca ne-a cerut Uniunea Europeana, un watch dog. Scriem niste rapoarte dar nu ne baga nimeni in seama.

De ce este inaplicabil pachetul de reduceri de taxe din Codul Fiscal

In final, si din aceste motive, Codului Fiscal nu-i vad nicun fel de problema, dar pachetul de reduceri de taxe si de impozite este inaplicabil din punct de vedere economic si financiar. Cel putin la cele 6 motive pe care le-am spus. Eu nu vad cum s-ar putea aplica la gramada, intr-un singur moment, sase masuri de o asemenea dimensiune.

Daca ne uitam la acest tabel al Consiliului Fiscal, si eu regret ca un Cod Fiscal care are foarte multe elemente bune si care cuprinde aceste reduceri de taxe, este pus in dezbatere publica cu acest pachet de reduceri. E vorba despre pachetul de reduceri si faptul ca toate articolele ar trebui sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2016. Pai sunt 2,3% impact pe deficit! Fara majorarea salariilor din sectorul public ,care ar mai da inca 1,3% din PIB.

Pai asta este, cum va spuneam apropo de conducerea politicii fiscal-bugetare, este o schimbare de directie majora si trebuie sa fie negociata. Este majora! Cum putem sa aplicam o asemenea masura, un asemenea deficit, fara sa negociem cu partenerii nostri?! Nu se poate discuta despre o asemenea masura. Nici nu cred ca ar avea efecte benefice asupra cresterii. Avem deja crestere economica de 4%. Unde vrem sa ajungem? La 8%? Ne tin motoarele pentru 6-8%? Avem calcule ca sa vedem ce deficite de cont curent sau de alta natura ar putea sa creeze o asemenea schimbare, acest delta, care este masiv? Noi suntem la 4%, deci la viteza de croaziera, ar trebui intr-adevar sa stam pe pilot automat, si dintr-o data tragem de mansa brutal, cu 2,3% din PIB. Pentru ca 2,3% ni se pare ca-i putin. Si economistii nu spun nimic. Acesta e lucrul grav. Nu vor sa spuna nimic. Faptul ca nu e putin.

Nu numai ca sunt 17 miliarde de lei, ci stai sa te gandesti de unde le iei, pentru ca dupa necazurile din trecut, bancile sunt supra-expuse pe datoria statului roman. Deci trebuie sa-i aducem din strainatate. Iar daca trebuie sa-i aducem din strainatate, trebuie de pe acum sa discuti cu creditorii tai.

Dar inseamna din punct de vedere al conducerii economiei de piata o miscare brutala, de proportii, care in conditii de crestere economica nu-si are rostul. Fara sa mai adaugam aici prociclitatea. Subiectul l-a dezvoltat Valentin Lazea si probabil ca trebuie sa intelegem ca desi subiectul e intuitiv, adica daca economia merge bine, lasa-ma sa am deficite mai mari, cam asta este reactia intuitiva a omului, in fond nu este asa.

Cand creste economia, inseamna ca ai resurse suficiente si nu trebuie sa faci deficite mai mari, trebuie sa-ti lasi resursele bugetare sa le cheltuiesti cand economia da sa scada.

Ce vedem insa bun aici? Pai e camp de negociere cat cuprinde. Si nu numai ca se vrea sau nu reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 19%. E 1,2% impactul aici. Dar mai sunt si alte masuri, mai sunt si problemele cu salariile, deci toate trebuie negociate impreuna, cu atentie, pentru ca asa se conduce o economie de piata.

Deci exista camp de negociere. De aceea cred ca trimiterea spre Parlament la reexaminare a Codului Fiscal, in sensul acestui pachet de masuri, nu Codul ca atare, este un lucru intelept, este vorba de o reexaminare. Este un proces legal in desfasurare si asa spune Constitutia, nu s-a intrerupt niciun proces legal, este un drept al presedintelui sa faca acest lucru si este foarte important.

Si mai este ceva, pe care as vrea sa-l subliniez astazi. Faptul ca institutiile statului roman reactioneaza! Chiar la un vot de 100%, la o aprobare in unanimitate in Parlament a proiectului de lege a Codului Fiscal, exista institutii care reactioneaza, precum Consiliul Fiscal, care nu a fost ascultat, dar a reactionat, ca si BNR, care reactionaza, noi am spus ca in aceste conditii ar trebui sa schimbam conduita politicii monetare, deci este si o parte buna in aceasta retrimitere. Asa cum este o masura inteleapta decizia premierului de a organiza o sesiune extraordinara a Parlamentului care sa discute aceste masuri. Pentru ca Parlamentul hotaraste, nici Consiliul Fiscal nici BNR, dar sa o hotarasca in cunostinta de cauza si cu principiile pe care noi, economistii, din pacate, nu le-am prea spus.

Si inchei sesizand ca se tot discuta ca acest cod este liberal. Si imi aduc aminte de o poveste, sper ca e adevarata. Numirea lui IC Bratianu, baiatul batranului Bratianu, la conducerea Partidului Liberal. El terminase, inclusiv cu ajutorul lui Carada, la Paris, Scoala de poduri si drumuri, parca asa se chema. Si l-a interpelat cineva, parca Sturza, care a fost si el seful Partidului Liberal: dumneavoastra sunteti inginer, va pricepeti la masurat drumuri, poduri, cu ce veniti dumneavoastra in politica? Si omul a raspuns foarte inspirat: cu masura, domnule, cu masura, cu asta vin. Deci asta-i lipseste acestui pachet din Codul Fiscal, masura. Se poate discuta si o esalonare a reducerii, daca tinem neaparat sa reducem cota standard, campul de negociere este foarte larg. Am vorbit o jumatate de ora (de fapt, 47 de minute n.r.) le cer scuze colegilor."

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 3717

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)