Bancherul - BANCI / Analiza / Comisia Europeana pregateste un plan pentru divizarea marilor banci europene

Comisarul european Michel Barnier le-a cerut experţilor să examineze posibilitatea divizării marilor bănci europene pentru a se evita viitoare fonduri de salvare pe spinarea contribuabililor. Dar chiar şi o intervenţie mai puţin radicală în sectorul bancar ar avea consecinţe dure asupra industriei, iar puternicii lor susţinători se opun unei asemenea schimbări, relateaza presa internationala.

Dacă Anshu Jain şi Jürgen Fitschen ar fi căutat vreun atribut pentru apariţia lor de săptămâna trecută,"Inseparabilii" ar fi fost cel mai potrivit. Noii şefi de la Deutsche Bank şi-au făcut mereu apariţia împreună, şuşotind unul în urechea celuilalt şi apoi întorcându-se spre jurnaliştii adunaţi la Frankfurt şi explicându-le că "Jürgen şi cu mine" sau "Anshu şi cu mine" intenţionăm să transformăm Deutsche Bank într-o instituţie mai bună.

Dar în afara mesajului inseparabilităţii celor doi, se mai transmitea şi un alt mesaj, mult mai important decât strânsul parteneriat al acestora, şi anume că şi Deutsche Bank este inseparabilă.

Jain şi Fitschen au spus cât se poate de clar că intenţionează să transforme Deutsche Bank într-o importantă bancă universală.

Când au fost întrebaţi ce s-ar întâmpla cu strategia lor dacă politicienii şi-ar lua în serios planurile şi ar diviza marile bănci, cei doi directori au răspuns cu un aer nevinovat. "Nu avem niciun plan B", a spus Fitschen, subliniind totodată că ei nu au primit niciun semn din partea Bruxelles-ului sau a Berlinului care să le dea de înţeles că ar trebui discutată o asemenea eventualitate.

Pare-se cei doi au fost neatenţi. Discuţiile se derulau într-adevăr de mai multă vreme la Berlin, dar mai ales la Bruxelles.

În centrele financiare europene, comisarul european pentru pieţe interne şi servicii, Michel Barnier, un fost ministru al cabinetului francez cu părul alb ca zăpada, este cel mai de temut dintre comisarii de la Bruxelles. El este deja autorul a peste 30 de reglementări ale UE, în care se arată cum vor trebui să acţioneze pe viitor băncile şi ceilalţi jucători de pe piaţa financiară.

Cu toate astea, Barnier s-a temut de o reformă structurală care i-ar afecta pe principalii creditori europeni. El face parte din puternica elită de la Paris, care are strânse relaţii cu bănci franceze precum BNP Parisbas sau Société Générale. El i-a cerut lui Erkki Liikamen,guvernatorul băncii centrale a Finlandei, să formeze o comisie care să analizeze o serie de reforme structurale care ar duce la "spargerea" marilor bănci numai după ce planurile de restructurare a băncilor importante au fost discutate în Statele Unite şi în Marea Britanie.

Liikanen a strâns laolaltă un grup format din economişti, bancheri şi industriaşi. Ironia face ca Jain să aibă cu un membru al grupului o relaţie mai puţin afectuoasă decât cea cu Fitschen: fostul şef al Biroului pentru Riscuri de la Deutsche Bank, Hugo Bänziger, căruia i-ar fi plăcut să devină el director şi care acum ar putea deveni o problemă pentru rivalii lui de odinioară.

Cei 11 experţi au fost sfătuiţi să acorde o atenţie specială reformelor din Statele Unite şi din Marea Britanie. În Statele Unite aşa-zisa "lege Volcker" interzice băncilor să se angajeze pe cont propriu în tranzacţii riscante. La Londra, Comisia Vickers a prezentat propuneri vizând separarea tranzacţiilor de pe piaţa de capital de operaţiuni bancare vitale pentru funcţionarea economiei şi a sistemului financiar, respectiv, în domeniul creditelor şi depozitelor.

Sprijin sporit pentru o reformă radicală a băncilor

În Europa, separarea operaţiunilor bancare a fost multă vreme văzută mai degrabă ca subiect de discuţie între economişti decât ca o persectivă reală. Dar, în ultimele săptămâni, chiar şi şefii unor corporaţii, precum Nikolaus von Bomhard, şeful gigantului asigurărilor Munich Re, sau Klaus Engel, directorul combinatului chimic Evonik Industries, au recunoscut că le-ar conveni o separare între investiţiile bancare de mare risc şi celelalte operaţiuni bancare.

În pofida numeroaselor reforme din sectorul financiar, există o problemă pe care diriguitorii o mai au de rezolvat: multe bănci sunt atât de mari, încât nicio ţară nu şi-ar permite să le accepte falimentul. Tocmai din această cauză, guvernul a salvat o serie de companii financiare începând din 2008, o decizie care le-a permis marilor bănci de felul Deutsche Bank să se extindă şi mai mult.

"Tratarea la egalitate a marilor bănci nu este o soluţie", avertizează Daniel Zimmer, şeful Comisiei Monopolurilor Germane. "În primul rând, spre deosebire de anul 2008, multe ţări nu ar mai dispune de resursele necesare ca să poată salva nişte bănci. În al doilea rând, contribuabilii nu mai vor să plătească pentru greşelile industriei financiare".

Dar ce ar fi de făcut? Zimmer observă că Germania a început deja să se îndrepte în direcţia bună. Potrivit noii legi germane de restructurare, atunci când o bancă se află la ananghie, cele mai afectate sectoare ale ei pot fi transferate unei bănci-liant, ceea ce ar permite lichidarea băncii cu probleme. În acest caz, acţionarii şi majoritatea creditorilor nu ar primi compensaţii, costurile restructurării fiind suportate dintr-un fond format din contribuţia băncilor.

Dar ar mai fi o problemă cu acest sistem nou. "În cel mai rău caz, o bancă trebuie "să se divizeze" în decursul unui singur weekend, iar părţile rezultate trebuie să fie de interes vital", afirmă Zimmer. "Acest lucru este posibil numai dacă între cele două părţi există deja o separare prealabilă". Tocmai de aceea, Zimmer crede că ar fi bine să se stabilească anticipat o linie despărţitoare, într-o manieră asemănătoare planului propus de Comisia Vickers.

Mai marii băncilor amintesc că, în 2008, tocmai băncile specializate, precum Lehman Bros. şi Hypo Real Estate, au eşuat şi au ameninţat sistemul financiar, în vreme ce băncile universale s-au dovedit mai stabile.

Băncile ar putea propune planuri de lichidare în caz de criză

Acest lucru este reflectat de poziţia oficială a băncii centrale a Germaniei, Bundesbank. Dar Andreas Dombret, un membru al consiliului de administraţie pentru stabilitatea pieţei financiare, care a lucrat mulţi ani cu bănci de investiţii, se declară împotrivă. "Sprijin un sistem al băncilor universale atâta timp cât putem soluţiona problema 'prea mare ca să se prăbuşească'".

Dombret nu vrea ca asta să se realizeze prin transferul obligatoriu către departamentele de investiţii ale băncilor. În schimb, el crede că băncile şi diriguitorii trebuie să se pună de acord asupra unor planuri coordonate de restructurare şi lichidare, planuri care, în caz de criză, să faciliteze separarea sectorului de investiţii şi apărarea departamentelor slabe ale băncii. "Numai în cazul în care asta nu funcţionează, noi vom lua în consideraţie divizarea băncilor". Asta ar înseamnă că diverse departamente ale băncii vor deveni independente din punct de vedere legal, rămânând însă în cadrul unei companii de tip holding.

În Statele Unite, companiilor financiare de nivel mondial li se cere deja să prezinte forurilor tutelare planurile de lichidare descrise de Dombret. O lege, propusă de Comisia Europeană în această vară, va cere şi ea băncilor europene să prezinte astfel de planuri.

Planul de 29 de pagini al lichidării Deutsche Bank, prezentat unor foruri din SUA, arată cât de complex poate fi acest proces. Potrivit planului, în caz de criză vor trebui dezintegrate aproximativ 1113 sucursale şi 1504 departamente speciale.
Experţii se îndoiesc că asemenea planuri masive ar fi eficiente în actuala criză.

"Atâta vreme cât băncile de investiţii şi afacerile clientului privat se întrepătrund, cele două părţi nu pot fi lichidate separat", afirmă un membru al comisiei lui Liikanen. Din acest motiv, ciclul de finanţare al băncii de investiţii va trebui separat de restul afacerii.

Consecinţe dure

Dirk Bliesener, partener al firmei juridice Hengeler Mueller, merge chiar mai departe. "Dacă se doreşte o delimitare structurală a anumitor părţi din sectorul bancar de investiţii, nu este de ajuns să izolezi refinanţarea de restul băncii. Şi aceste două părţi vor trebui separate din punct de vedere legal". Dar dacă asta se dovedeşte într-adevăr suficient pentru prevenirea dezechilibrului, totul depinde de anume circumstanţe", adaugă Bliesener.

Cel mai important lucru este izolarea sectorului de tranzacţii, unde băncile se angajează în operaţiuni de mare risc. Dar Christoph Kaserer, un expert bancar de la Universitatea Tehnică din München, susţine şi el separarea tranzacţiilor de sectorul de creditare, astfel încât să existe asigurări că, în cazul în care banca are necazuri, milioanele de companii şi gospodării vor putea să-şi continue plăţile. Instituţiile financiare continuă să acorde credite clienţilor şi să încheie tranzacţii de capital dacă toate sectoarele sunt adăpostite sub umbrela unui holding, spune Kaserer.

Pentru băncile care vor trebui să îşi izoleze astfel operaţiunile de investiţii, consecinţele vor fi dure. Prin eliminarea finanţării implicite din partea guvernului şi fără ajutorul depunătorilor, finanţarea acestei afaceri ar deveni prea costisitoare ca să îi şi atragă pe unii ofertanţi.

Rezultatul ar fi o îndelungată şi supradimensionată ajustare a pieţei. "Un sistem bancar separat ar stimula competiţia", afirmă expertul Zimmer.

Se conturează un compromis

Băncile se opun planurilor de "măcelărire" ale grupului Liikanen, iar susţinătorii lor sunt puternici. Într-o scrisoare adresată lui Barnier pe 6 septembrie, marile corporaţii GDF Suez şi Lafarge se opun ferm revoluţionării industriei bancare europene. Ei spun că firmele au nevoie de grupuri financiare mari şi eficiente cu ramificaţii internaţionale care funcţionează bine pe toate pieţele din lume.

"Aceste obiective ar fi mai uşor de atins dacă s-ar păstra modelul unei bănci universale diversificate", se arată în scrisoarea care a fost trimisă şi lui Liikanen.
Înalţi oficiali ai Comisiei Europene dau deja de înţeles că Liikanen nu va propune o soluţie radicală precum divizarea marilor bănci. "Se conturează un compromis care ar prevedea izolarea operaţiunilor bancare de investiţii în cadrul aceleiaşi companii", afirmă surse de la Bruxelles.

La reuniunea de sâmbătă a miniştrilor de finanţe din Uniunea Europeană, desfăşurată în Cipru, Liikanen şi Barnier au vorbit despre stadiul actual al discuţiilor din cadrul grupului, dar, potrivit declaraţiilor unui membru al comisiei, grupul încă nu a ajuns la un consens şi încă mai deliberează.

Între timp, Jain şi Fitschen continuă să se îndrepte cu pas apăsat în direca opusă. Săptămâna trecută, ei şi-au anunţat intenţia de a consolida în continuare toate sectoarele băncii.