Isarescu: cresterea economica va ramane la 6% in urmatorii ani |
Autor: Bancherul.ro
2008-09-09 09:22 |
|
Riscul unei "aterizări dure" a economiei este limitat, iar avansul economic se va apropia în următorii ani de potentialul evaluat de banca centrală la circa 6% pe an, a declarat, luni, într-un interviu acordat agentiei MEDIAFAX, guvernatorul Băncii Nationale a României (BNR), Mugur Isărescu.
Potrivit guvernatorului BNR, regimul valutar bazat pe curs flexibil, care a permis pietei să corecteze supraaprecierea leului, majorarea dobânzii de politică monetară si măsurile prudentiale adoptate de banca centrală cu privire la creditele pentru persoane fizice au limitat semnificativ riscul unei "aterizări dure" a economiei românesti, chiar dacă acesta încă este prezent.
În acelasi timp, Mugur Isărescu este de părere că România va înregistra si în următorii ani crestere economică, însă aceasta se va apropia de potentialul evaluat de BNR la aproximativ 6%. Avansul ar putea să fie mai scăzut însă, în conditiile slăbirii activitătii economice mondiale, mai ales în statele UE.
În primul semestru, România a înregistrat o crestere a PIB de 8,8%, în timp ce în trimestrul doi aceasta a fost de 9,3%.
În ceea ce priveste opiniile conform cărora agentiile de rating ar putea retrograda ratingul României, guvernatorul a arătat că, desi nu crede într-un astfel de scenariu, al diminuării calificativului la o clasă sub "investment grade", principalul factor de risc rămâne deficitul de cont curent.
În opinia oficialului BNR, la finele anului, deficitul extern va fi limitat la cifra din 2007, de 14% din PIB, si nu va ajunge la nivelul preconizat de unii analisti, de 15-16% din PIB.
Vă prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu:
Reporter: Domnule guvernator, analisti din străinătate includ România, împreună cu alte patru state - Lituania, Letonia, Estonia si Bulgaria - într-un grup despre care spun că este sortit "aterizării dure" ("hard landing"). De fapt, în Estonia si Letonia cresterea economică a scăzut dramatic, de la 10% la cifre negative. Inflatia este măsurată acolo cu două cifre iar deficitul extern depăseste 15%. Este posibil ca astfel de dinamici negative să sufere si România? Considerati că este corect încadrată România în acest grup?
Mugur Isărescu: Citind textele respectivilor analisti străini, cu greu am găsit vreun argument solid care să justifice încadrarea României în zona de risc a aterizării dure. Dimpotrivă.
Trecând acum la explicatii, voi sublinia că există unele asemănări între aceste tări - nivelul PIB pe locuitor este mai scăzut decât media UE, toate au înregistrat rate înalte de crestere în procesul de recuperare a decalajelor. Există însă si deosebiri fundamentale, printre care cel mai important, după părerea mea, este mecanismul de politică monetară. Trei dintre cele patru tări mentionate functionează în regim de consiliu monetar (currency board) iar a patra, Letonia, într-un mecanism apropiat de consiliul monetar.
Desigur, consiliul monetar are virtutile sale incontestabile. Să ne amintim, de exemplu, că Bulgaria ajunsese la o rată a inflatiei de peste 1000%, iar economia era în totală degringoladă. Adoptarea consiliului monetar a reprezentat solutia care, cu costuri sociale inevitabile, a readus economia bulgară pe linia de plutire, iar inflatia a scăzut brusc foarte mult si a rămas la niveluri apropiate de cele ale tărilor Uniunii Europene pentru un bun număr de ani.
Dar consiliul monetar are si limitele si servitutile sale. BNR s-a opus permanent adoptării unui asemenea sistem în România tocmai tinând seama de aceste limite si servituti. Practic, tara care adoptă consiliul monetar nu mai are politică monetară, iar banca centrala rămâne un fel de institut de statistică. În locul unui vehicul cu două "pedale" - politica monetară si politica fiscală - economia tărilor care au consiliu monetar rămâne cu o singură pedală - politica fiscală.
Cu riscul de a lungi putin explicatia, să analizăm ce s-a întâmplat în cele patru tări mentionate si ce s-a întâmplat la noi, într-un context international mai putin obisnuit precum cel din ultimii ani, în care, concomitent, s-a apreciat moneda europeană si au crescut preturile la produse agricole si la energie.
Aprecierea euro a scăzut competitivitatea productiei din tările care aveau cursul valutar legat fix de euro, iar cresterea preturilor internationale s-a repercutat în rate mai ridicate ale inflatiei interne. Țările cu consiliu monetar nu au putut modifica nici cursul valutar, nici ratele dobânzilor, legate fix de nivelul din zona euro, de 4,25% în prezent. Ca urmare, la o inflatie ajunsă la 16-20% în tările baltice, dobânzile au devenit puternic negative în termeni reali, iar politica monetară a devenit de fapt prociclică, încurajând consumul, în conditiile in care cursul fix a descurajat productia. Practic, imposibilitatea de a reactiona la factori perturbatori din exterior, care este principala slăbiciune a regimului de consiliu monetar, au împins economia tărilor respective înspre aterizare dură.
Cum stau lucrurile la noi? Regimul valutar bazat pe curs flexibil a permis pietei să corecteze prin propriile mecanisme supraaprecierea pe care a înregistrat-o la un moment dat leul, iar Banca Natională a putut majora ratele dobânzilor, ceea ce a si făcut, în sapte reprize în ultimele zece luni, pentru a le mentine permanent în palierul real-pozitiv si a diminua inflatia indusă de aceleasi evolutii externe care au afectat tările mentionate de dumoneavoastră. Banca Natională a mers chiar mai departe pentru a tempera consumul si a mentine sănătatea portofoliului băncilor comerciale - prin recentele măsuri de ordin prudential cu privire la creditele pentru persoane fizice. Toate acestea au limitat semnificativ riscul unei aterizări dure a economiei românesti, chiar dacă acesta încă este prezent, cât timp se mentine un decalaj însemnat între deficitul de cont curent si finantarea acestuia prin intrări de investitii directe.
Reporter: Totusi, analistii străini care au inclus România în grupa celor cinci tări amenintate de pericolul unei aterizări dure a cresterii economice si-au argumentat opinia. Să se fi înselat atât de mult?
Mugur Isărescu: Să judecăm. Un argument invocat de ei ar fi că politica fiscală a României este prociclică. Ei bine, desi suntem într-un an electoral, avem motive să credem că deficitul bugetar în 2008 se va mentine sub nivelul de 3%. Totodată, banca centrală a întărit suplimentar politica monetară, pentru a compensa caracterul insuficient restrictiv al politicii fiscale. Un alt argument este acela că politica de venituri este mult prea expansivă, fapt de care suntem îngrijorati si noi, cei de la Banca Natională. De altfel, am transmis în repetate rânduri avertismente, cu atât mai mult cu cât aici o eventuală compensare prin întărirea si mai mult a politicii monetare nu numai că nu ajută, dar poate fi contraproductivă, ambele mergând spre deteriorarea competitivitătii externe. Restabilirea unui echilibru pe termen lung între cresterea veniturilor si cresterea productivitătii muncii este deci necesară.
În sfârsit, am văzut în unele lucrări că România ar fi depunctată din cauza indicatorului numit "lichiditate externă". Un indicator ce exprimă raportul între rezerva internatională a tării si datoria externă, publică si privată, pe termen scurt. Un raport subunitar, în cazul României, datoria externă pe termen scurt fiind mai mare decât rezerva. Și aici însă cred că se exagerează, întrucât rezerva internatională a României este la limita superioară a raportului optim dacă o evaluăm după ceilalti indicatori, cum ar fi raportul dintre rezervă si importuri. Datoria externă pe termen scurt este într-adevăr mare, dar în cvasitotalitatea sa e contractată de sectorul privat. Iar din totalul acestei datorii private, cea mai mare parte este obtinută de băncile cu capital străin din România de la societătile-mamă din străinătate. Noi am intervenit pentru solutionarea acestei probleme prin măsuri de descurajare a creditului în valută. Dacă totusi s-ar materializa riscul semnalat si băncile-mamă si-ar restrânge fluxurile către România, efectul ar fi mai degrabă benefic, întrucât ar dispărea baza expansiunii exagerate a creditului în valută, care ne-a dat bătăi de cap atâtia ani.
Prin urmare, aceste motive nu le văd atât de solide pentru ca România să fie asociată grupului tărilor cu risc de probabilitate ridicată de aterizaj dur.
Reporter: Considerati, asadar, că în România cresterea economică înaltă va continua?
Mugur Isărescu: Consider că si în anii care vin vom avea crestere economică în România. Desigur, o crestere economică mai aproape de potentialul pe care expertii Băncii Nationale l-au evaluat la circa 6% pe an. Este adevărat că, în conditiile slăbirii activitătii economice mondiale, mai ales în Uniunea Europeană, care este principala noastră piată de desfacere, cresterea economiei românesti ar putea să fie ceva mai scăzută decât 6%. Dar, fără îndoială că o serie întreagă de alti factori vor actiona asupra cresterii economice de anul viitor, situând-o peste sau sub 6%: evolutia pretului petrolului, calitatea anului agricol, amplificarea eforturilor pentru dezvoltarea infrastructurii dar si a celor pentru a crea conditii de crestere mai rapidă a productivitătii muncii, volumul investitiilor străine etc. Oricum, o crestere economică de 6%, în conditiile actuale, constituie o performantă remarcabilă. Ceea ce nu înseamnă că nu-i vom auzi pe unii analisti spunând, dacă sporul PIB se va diminua de la 9% la 6%, că rata de crestere "s-a prăbusit" cu 33%.
Reporter: O crestere între 8 si 9 la sută reprezintă supraîncălzirea economiei românesti? Care este punctul dumneavoastră de vedere?
Mugur Isărescu: Niciodată nu m-am grăbit să avansez o simplă cifră ca semnificând supraîncălzirea economiei. Obisnuiesc să prezint lucrurile într-o manieră mult mai nuantată, cum de altfel sunt ele în realitate. De fapt, ce înseamnă supraîncălzire? O dezvoltare ce depăseste substantial potentialul de crestere, fapt care duce la supralicitarea factorilor de productie, îndeosebi la cronicizarea lipsei de fortă de muncă, la cresterea rapidă a salariilor si la cresterea preturilor.
Pentru situatia din acest an, cred că e bine să avem o abordare sectorială. La o extremă, în agricultură, cresterea semnificativă a productiei s-a datorat în principal factorilor naturali. Și nu avem semne de supraîncălzire. Dimpotrivă, preturile majoritătii produselor agricole sunt în scădere, iar factorii de productie, în special pământul, dar si forta de munca, sunt în mod evident subutilizati. Importantul potential agricol al României încă asteaptă să fie mai bine valorificat. La cealaltă extremă, în domeniul constructiilor, alt contributor major la performanta economică din acest an, sunt semne vizibile de supraîncălzire: lipsă cronică de fortă de muncă, cresteri substantiale ale preturilor materialelor de constructii, cresteri de salarii etc. Desigur, o politică înteleaptă trebuie să stimuleze numai sectoarele economice unde avem potential neutilizat (un exemplu îl constituie agricultura) sau unde există gâtuiri, cum se întâmplă cu infrastructura rutieră.
Reporter: Totusi, sunt exprimate numeroase puncte de vedere conform cărora agentiile de rating ar putea retrograda România. Care credeti că ar fi principalii factori de risc ce ar putea duce la o scădere a ratingului de tară?
Mugur Isărescu: Până acum, reactia agentiilor de rating s-a limitat la a modifica perspectivele economice si nu ratingul. Ca să răspund la întrebare - cu toate că nu cred că România va fi retrogradată la o clasă sub "investment grade" - principalul factor de risc rămâne deficitul de cont curent. Prin politicile monetare restrictive, asa cum am spus mai înainte, ne-am adresat acestei probleme. Cred că la sfârsitul anului vom consemna un deficit extern, ca pondere în PIB, limitat la cifra din 2007 de 14% si nu de 15-16% cât au avansat unii analisti.
Acest lucru e un bun început, dar nu ne putem opri aici. România trebuie să urmeze politici care să permită reducerea treptată si previzibilă a deficitului de cont curent până la nivelul acoperirii cvasiintegrale cu investitii directe de capital, pentru a recâstiga încrederea agentiilor de rating si a asigura îmbunătătirea bonitătii externe. Vom fi deci nevoiti să instrumentăm o corectie treptată a acestui deficit, chiar cu câteva puncte procentuale în doi-trei ani, dezirabil fiind ca acest lucru să se întâmple în conditiile unei cresteri economice sustenabile, în apropiere de potential, concomitent cu consolidarea procesului de dezinflatie ce va fi reluat în toamna acestui an, după câteva trimestre bune de eforturi consistente. În acest sens, punctul de vedere al BNR a fost exprimat public în repetate rânduri. Noi sustinem că o astfel de corectie se poate face numai printr-un mix echilibrat de politici monetare, politici fiscale si politici de venituri, dublat de grăbirea reformelor structurale care să ducă la cresterea productivitătii muncii.
Reporter: Care ar fi pentru România implicatiile unei reduceri a calificativului?
Mugur Isărescu: Repet, nu cred într-o retrogradare. Asa cum am spus, ar putea interveni o schimbare de perspectivă. Dacă însă ar avea loc o retrogradare, consecintele ar fi destul de serioase. Ea s-ar reflecta în primul rând în majorarea sensibilă a costurilor finantării externe, dar si în descurajarea investitiilor directe de capital, ceea ce ar limita potentialul de crestere economică rapidă.
Reporter: De ce credeti că agentiile de rating sunt mai rezervate în ceea ce priveste România, comparativ cu alte state?
Mugur Isărescu: Probabil dintr-o insuficientă claritate legată de starea economică si financiară reală a României, neclaritate izvorâtă si din semnale inconsistente care vin uneori dinlăuntrul tării.
|
|
