România s-a situat în T2 2024 pe locul al treilea în UE la creșterea costului muncii, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Cu un nivel de +15,0%, țara noastră a fost devansată de Croația (+17,6%) și Bulgaria (+15,4%) dar s-a situat peste Ungaria (+13,2%) și Polonia (13,0%). Alte două state membre din fostul bloc estic au depășit pragul de 10%: Letonia (+11%) și Lituania (+10,9%).

La polul opus s-au situat Belgia (+2,5%, în creștere de la +2,3% pe trimestrul anterior), Danemarca (+3,7%, de la +2,8% în T1 2024), Franța (+3,2%) și Italia (+3,4%, de la +1,5% în T2 2023). Creșterea medie în Zona Euro a fost de +5,2% iar media UE s-a situat la +4,7%, valori în scădere cu câte 0,3 puncte procentuale față de primul trimestru al anului.

De reținut, din perspectiva echilibrelor macroeconomice transpuse în Tabloul de bord uniform la nivel european, valoarea maximă recomandată pentru creșterea costului muncii este de +12% pentru țările non-euro și +9% pentru țările din Eurozonă.

România a ieșit din zona de echilibru în urmă cu șase trimestre și nu dă semne convingătoare că ar urma să revină curând în interiorul ei.

[1]

Mai problematic, dacă valorile majorate din 2023 făceau sens din perspectiva corelației cu evoluția inflației, în ideea de a păstra puterea de cumpărare a salariilor, odată cu scăderea semnificativă a avansului prețurilor s-a ajuns la o evoluție exagerată a salariului real, care a urcat sistematic de la începutul anului curent, de la +6,3% în ianuarie la +8,9% în iulie.

De reținut, aceste date au fost publicate înainte de majorarea salariului minim pe economie de la 3.300 lei brut la 3.700 lei brut (creștere de +12,1% care se va vedea în costul muncii abia în T3 2024 încolo). Mai mult, s-a majorat deducerea inclusă în salariul minim de la 200 lei la 300 lei, ceea ce, pe net, a crescut salariul minim cu 13,7% (de la 2.079 lei la 2.363 lei).

În mod evident, la o creștere economică anunțată deja a fi fost de doar +0,7% în S1 2024 și o prognoză de +2,8% pe întreg anul în curs, ritmul actual de creștere a costului muncii nu este sustenabil fără consecințe semnificative pentru competitivitate, mai ales în contextul în care productivitatea muncii a fost în scădere pe prima jumătate a anului (-2,3% medie lunară, ianuarie - iunie).