Când cobori de pe vârful Cavnic spre Sighet, prima localitate este Budesti. Mergi încet, pune avariile, sa te poata ocoli ceilalți, și oprește la primele case. Pe partea stânga, vei vedea o casa cu un balcon sculptat în lemn nou. Este casa meșterului popular sculptor Ioan Borodi, după porecla din sat, Ion a lu’ Mișu. El a făcut mai multe sculpturi din centrul satului, inclusiv un fus cu turgalai (zurgălăi).

Acesta este un fus cu un cub format din 22 de piese îmbinate astfel încât sa nu se mai poată desface. In cub sunt 7 camere, simbolul zilelor săptămânii, în care se pun 7 pietricele, care zornăie, se spune, sa nu adoarmă femeia care torcea lâna pana noaptea târziu.

A învățat singur sa sculpteze, dar a furat de mic meserie de la alții. Tatal lui făcea foraje la mina din Baia Mare și a vrut să-l dea și pe el la școală mecanica. „Dar eu n-am vrut sa mă manjesc cu uleiuri și rugina, mie mi-a placut de mic sa sculptez”, mi-a povestit Ion, un om foarte de treaba, liniștit și sociabil.

A reușit sa facă încă din clasa a 6-a un vestit fus cu turgalai. „Am luat fusul de la o femeie de la sezatoare (un fel de serata de pe vremuri, unde se adunau fete și băieți), l-am dus acasă și nu m-am lăsat pana nu am făcut unul la fel. L-am desfăcut, pentru ca are o piesa secreta pe care o scoți, și nu l-am mai putut face la loc. Nu-i puteam duce înapoi femeii fusul destrămat, așa ca m-am chinuit pana am aflat cum se îmbină piesele și am reușit”.

Legenda fusului povestita de Ion a lu’ Mișu: feciorii făceau un fus fetelor pe care le peteau (cereau de nevasta). Dacă le plăcea, ele cumpărau fusul și ziceau: ne vom despărți atunci când fusul se va desface, adică niciodată.

„Dacă nu ai har de la Dumnezeu pentru o meserie, degeaba o faci. Trebuie să-ți placa”, spune meșterul Borodi.

I-a placut atât de tare sa învețe sa sculpteze, încât din banii de biscuiți Carei (Nadia) și de eugenii primiți de la parinti, cumpara horinca pentru un meșter ca să-l lase sa fure de la el meseria. „A învățat sa sculpteze la pușcăria Gherla, unde a stat multi ani pentru crima. Când a văzut ca stau mult pe langa el, mă alunga, sa nu-i fur meseria. Mă lasa sa mă uit numai daca-i aduceam de băut. Puteam doar sa mă uit, nu voia sa mă învețe sa lucrez.”

Meseria se învață doar lucrând. „Eu n-am făcut nicio școală, dar oricum o făceam degeaba”, crede sculptorul din Budesti. Băiatul lui Ioan s-a dus la școala de sculptura din Baia Mare, dar profesorii de acolo n-au stiut să-l învețe meserie. „Doar teorie”. Băiatul face practica alături de tatal lui, cu care muncește acum împreună. „Cand eram singur, poarta asta mare am făcut-o în doua săptămâni”, îmi arata el o poza. Are peste 35 de ani de când sculptează în lemn, așa ca este îndemânatic și cunoaște toate secretele meseriei.

Uneltele și materialele sunt importante, dar secretul consta în a sti sa le prelucrezi. Țiganii făceau mai demult niște dălți mai bune decât cele cumparate cu care lucram acum, pentru ca știau cum sa caleasca fierul înainte să-l bată. Acum nu prea mai sunt faurari. Mai este unul în sat. Iar lemnul în care sculptează spirul (lanțul) făcut dintr-o singura bucata de lemn (vezi foto) trebuie sa fie de rachita (salcie), pentru ca este ațoasă, cu fibre, nu crapă.

Trebuie sa fii și atent atunci când dai cu dalta. „Un pic mai tare dai cu ciocanul și ai spart ce ai lucrat”.

CNC-urile sunt mașinile care distrug arta cioplitului în lemn. „Pot face perfect o sculptura după orice model”. Dar mai sunt oameni care apreciază lucrul manual. „Un francez a venit la mine și i-a plăcut o oglinda cu rama sculptata în lemn de mine atât de bine, ca părea făcută de CNC-u. M-a rugat sa o dau jos sa se uite la ea cu atenție, și când a văzut ca e de mana, a cumpărat-o. „Oglinda aia n-a vrut soția sa o dea cu nici chip, pentru că-i strica aranjamentul camerei (regionalism). Dar când era la biserica, intr-o duminica, am vândut-o francezului cu 6 milioane. S-a suparat soția când s-a întors și a trebuit să-i fac alta la fel, imediat”.

Sculptatul e meserie rară, deci grea, așa ca e și bănoasă. De exemplu, o poarta simpla costa în jur de 6.000 de euro, din care manopera este jumatate. Un metru cub de stejar a ajuns 1.000 de euro și se exporta masiv, sub o forma așa-zis semifabricate, dar de fapt sunt lemne aproape întregi.

Ion a lu’ Mișu, atestat ca meșter popular, are comenzi destule pentru sculptura manuala în lemn. În ultimul timp a fost solicitat de noul primar din Budesti, care amenajat centrul comunei cu mai multe obiecte tradiționale din lemn, precum poarta, troiță sau fus cu zurgălăi. Tot mai multe porți noi din lemn sculptat apar și în fata caselor oamenilor din Maramureș, platite din banii câștigați la munca în străinătate.