Producția de fructe și legume a României a coborât anul trecut la cel mai mic nivel din 2014 încoace, potrivit datelor anunțate de Eurostat.

Cele mai reduse cantități relativ la anii anteriori au fost consemnate la cartofi (2.683 mii tone), roșii (441,1 mii tone), fasole (4,47 mii tone), castraveți (90,6 mii tone), mere (53,40 mii tone) și pere (3,10 mii tone).

Rezultate mediocre s-au consemnat și la alte legume, precum precum mazăre (2,52 mii tone) sau morcovi (8,21 mii tone).

Singurele care au mers ceva mai bine sunt culturile de struguri (176,8 mii tone, cea mai mare valoare din ultimii ani, dar nu cu mult) și salate (0,58 mii tone, ușor sub nivelul din 2019 dar în revenire după sincopa din 2017-2018).

Astfel, anul trecut a fost depășit pragul de 1 miliard de euro deficit pe segmentul de legume și fructe, deoarece nu producem suficiente LEGUME și FRUCTE pentru PIAȚA INTERNĂ.

Pe vremea socialistă a plății datoriilor, România a putut să livreze tiruri întregi de marfă în țările socialiste, dar și în țările occidentale. De unde importăm acum masiv, inclusiv fructe și legume, iar cifrele pot fi calificate drept dezastruoase.

[1]

La potențialul pedo-climatic al țării noastre, producțiile prezentate sunt mult sub posibilități, deși calitatea produselor autohtone rămâne net superioară importurilor.

Desigur, nicio țară nu poate asigura toate gusturile în materie de legume și fructe iar specializarea intraindustrială ar trebui să funcționeze și în agricultură.

Adică măcar să echilibreze o balanță sectorială unde am avut excedent înainte de 1989. Deși minusul vegetal din farfurie reprezintă doar 5,5% din deficitul total uriaș de 18,4 miliarde euro de anul trecut, România nu ar trebui să importe net legume și fructe.