Rata dobânzii pe termen lung pentru România a crescut din nou în luna iulie 2021, până la 3,24%, potrivit datelor publicate de Banca Centrală Europeană.

Acest indicator critic pentru obligațiile asumate la contractarea de noi credite a revenit, astfel, aproape la nivelul din octombrie 2020, după ce coborâse în februarie 2021 la cel mai redus nivel din ultimii ani (2,65%).

De reținut, nivelul dobânzilor la noile credite luate „a la long” nu s-a majorat în nicio altă țară membră UE, cu excepția Cehiei.

Doar că acolo este vorba despre o majorare până la numai +0,05 puncte procentuale, de trei ori mai mică decât în cazul nostru.

Bulgaria (+0,14%) și Lituania (+0,16%) au păstrat nivelul din luna precedentă iar toate celelalte state au consemnat scăderi ale acestui indicator de dobândă.

Cele mai reduse dobânzi au fost consemnate de Germania (-0,45%), Luxemburg (-0,40%), și Olanda (-0,38%). Din fostul bloc estic, cel mai bine s-a plasat Slovacia (care a adoptat moneda unică încă din 2007), cu -0,14%, mai bine decât Austria (-0,13%), Finlanda (-0,10%) și Danemarca (-0,05%).

De reținut, Grecia (+0,70%) și-a continuat trendul descendent și s-a plasat sub Italia (+0,75%).

[1]

În acest context, România a rămas detașat pe primul loc în topul celor mai scumpe împrumuturi ce pot fi luate de un stat membru al Uniunii și s-a distanțat din nou de plutonul țărilor central-europene cu regim valutar similar. Majorarea costurilor de împrumut pe contrasens cu practica europeană ar trebui să ne dea de gândit din perspectiva majorării datoriei publice.

Ecartul costurilor de împrumut s-a mărit la circa 14% în raport cu următoarea clasată, Ungaria. După o tendință de diminuare în lunile anterioare, diferența s-a majorat în raport cu Cehia (+88%) și a urcat la un nivel dublu față de Polonia, economie cu regim valutar similar și cea mai apropiată în structură de cea românească.

Rata dobânzii pe termen lung este calculată ca medie lunară (fără a fi ajustată sezonier) și se referă la randamentul titlurilor guvernamentale tranzacționate pe piața secundară, inclusiv taxele, cu o maturitate reziduală de circa zece ani.

Titlurile urmărite în coșul de tranzacționare trebuie înlocuite periodic pentru a evita schimbarea maturității de referință.

Definiția utilizată este în acord cu criteriile de convergență, în concordanță cu art.121 al Tratatului de la Amsterdam. Criteriul Maastricht pentru adoptarea euro cere un nivel maxim de cel mult două puncte procentuale peste media celor mai performante trei state iar România nu mai îndeplinește în present acest criteriu.