România s-a situat anul trecut pe ultimul loc între statele membre UE în ceea ce privește productivitatea resurselor, conform datelor publicate de Eurostat.

Acest indicator este exprimat în euro pe kilogram (nominal sau ajustat la paritatea puterilor de cumpărare standard, după prețurile relative din fiecare țară) și constituie o referință în ceea ce privește valoarea adăugată în cadrul proceselor de producție.

Cu doar 0,3879 euro/kg, țara noastră a rămas în urma Bulgariei (0,4399 euro/kg) și la mare distanță de țările clasate deasupra ei, Estonia (0,7385 euro/kg) și Polonia (0,7860 euro/kg). Pentru referință, menționăm că media UE a fost de 2,2283 euro/kg, adică de aproape de șase ori peste nivelul din România, iar cele mai performante state au fost Olanda (5,3918 euro/kg), Luxemburg (4.9714 euro/kg) și, suprinzător, Italia (3,7197 euro/kg).

Analiza mai extinsă a Eurostat mai arată un fapt cu totul alarmant pentru noi, și anume că, exceptând Croația, suntem singura țară în care productivitatea resurselor a scăzut față de anul 2000. Cu diferența importantă, la croați diminuarea fiind marginală, doar ceva mai mult de două procente, în timp ce la noi a avut loc o adevărată prăbușire (-37%).

În contextul în care media UE raportată la indicele 100 pentru anul 2000 a ajuns în 2020 la valoarea de 135,171 iar țări precum Irlanda ( 278,416) și Spania (217,831) au depășit pragul de 200, vă prezentăm, pentru reflecție asupra evoluției calitative a economiei românești și nivelurile consemnate de câteva state din regiune:

[1]

Una peste alta, se poate observa că modificarea radicală a structurii de producție în economia românească a avut drept consecință o micșorare semnificativă a valorii adăugate per kilogram de marfă comercializată. Destructurarea fostei industrii grele, îndeosebi pe segmentele de petrochimie și mașini-unelte sau utilaje complexe, fiind generatoare de deficit comercial cronic, deoarece nu s-a pus mai nimic în loc.