Inflația anuală calculată după metodologia europeană (indicele armonizat IAPC, utilizat pentru comparabilitate între țările UE) a fost în 2020 de 1,8%, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Astfel, în contextul crizei economice produse de pandemia Covid, țara noastră a reușit să reducă semnificativ avansul prețurilor, de la 4% în 2019, și să se poziționeze sub cele trei țări cu regim valutar similar din Europa Centrală (Polonia, Ungaria și Cehia), pe care le utilizăm pentru referință macroeconomică.

Scăderile cele mai pronunțate ale prețurilor s-au consemnat în Grecia (-2,4%), urmată la mare distanță de Slovenia (-1,2%) și Irlanda (-1%). Cele două state balcanice intrate în sistemul ERM II, anticamera adoptării euro au consemnat valori de 0% (Bulgaria), și -0,3% (Croația, exact la fel ca media UE).

De remarcat, o țară din fostul bloc estic intrată în Zona Euro s-a poziționat în imediata noastră apropiere, Slovacia (+1,6%), iar valori ceva mai mari s-au mai înregistrat în Austria (+1%) și Olanda (+0,9%).

[1]

Influențele pe baza cărora a rezultat valoarea negativă a inflației în Zona Euro au venit, pe marile segmente luate în calcul, din partea energiei (-0,68 puncte procentuale) și bunurilor industriale (-0,14 pp), în timp ce alimentele (+0,25 pp) și serviciile (+0,30 pp influență pe IAPC) s-au scumpit ușor.

Reamintim că indicatorul Maastricht pentru adoptarea euro nu este IPC, măsurat la nivel național a fi fost 2,06% pe 2020 ci IAPC, stabilit cu o bază de populație ușor diferită și pe 12 grupe de produse și servicii.

Baremul care trebuie îndeplinit pentru a reintra în calculul adoptării euro pe termen mediu este de 1,5 puncte procentuale peste media celor mici inflații din trei țări membre. România nu s-a mai încadrat criteriul Maastricht referitor la evoluția prețurilor din T1 2018.

Deși am ajuns mult mai aproape aproape de refacerea acestei cerințe, avem de consolidat câștigul obținut anul trecut, pe măsură ce prețurile vor începe să crească în alte state UE, odată cu relansarea economică.