Parlamentul a aprobat o noua lege potrivit careia contractele de leasing si garantiile aferente acestora nu mai sunt titluri executorii, in cazul persoanelor fizice, ceea ce inseamna ca firmele de leasing nu-si vor mai putea executa silit clientii printr-o procedura simpla si formala, prin intermediul executorilor judecatoresti, ci doar in urma unui proces la judecatorie.

Legea a fost initiata de senatorul ALDE Daniel Zamfir, un apropiat al avocatului Gheorghe Piperea, implicat in numeroase procese impotriva bancilor, asadar direct interesat in discreditarea sistemului financiar-bancar.

Legea mai prevede ca daca rata la leasing nu se plateste timp de trei luni, firma de leasing are dreptul sa rezilieze contractul, iar persoana fizica este obligata sa restituie bunul, fara sa mai achite alte rate de leasing, ci doar eventuale despagubiri.

Conform legii in vigoare in prezent, un contract de leasing poate fi reziliat daca ratele nu se platesc timp de doua luni consecutiv, caz in care utilizatorul este obligat să restituie bunul si sa plateasca sumele datorate doar pana la data restituirii bunului.

Inititiatorii legii au motivat schimbarea acesteia prin faptul ca “desi legiuitorul a avut in vedere alternativa dintre predarea bunului si plata despagubirilor constand in echivalentul ratelor pe toata perioada contractuala, in contractele de leasing se stipuleaza in sarcina locatarului/utilizatorului obligatia platii, in mod cumulativ, atat a ratelor de leasing aferente intregii perioade contractuale, cat si restituirea bunului.

O astfel de raspundere, mai ales in cazul in care utilizatorul (debitorul) este consumator, este in mod evident excesiva si lipsita de orice rationalitate economica, intrucat un debitor caruia i-ar incumba o astfel de enorma raspundere baneasca ar fi sau ar deveni rapid un debitor ruinat, ceea ce, de fapt, inseamna un risc de insolvabilitate pentru creditor (societatea de leasing), care nu si-ar mai putea recupera decat, cel mult, bunul dat in leasing.” (vezi aici detalii)

Prevederile noii legi:

Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, precum şi pentru completarea art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

Art.I.- Ordonanţa Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 8, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:

„(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care locatarul/utilizatorul este consumator.”

Alin. (1) al articolulului 8 prevede urmatoarele: “Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.”

Noua lege mai modifica si articolul 15, care prevede urmatoarele: “Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.”

Acest articol este modificat astfel de noua lege:

2. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art.15. - (1) În cazul în care utilizatorul, care are calitatea de consumator, nu execută obligaţia de plată a ratei de leasing timp de trei luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing. În cazul în care utilizatorul restituie bunul în termenul prevăzut în contract, eventualele despăgubiri nu pot cuprinde decât diferenţa între totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obţinută prin valorificare, exclusiv TVA sau, după caz, printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii. Sumele datorate conform contractului de leasing sunt formate din facturile emise şi neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de poliţa de asigurare obligatorie şi/sau poliţa de asigurare facultativă, amenzi de circulaţie şi amenzi pentru neplata rovinietei şi alte amenzi aferente bunului precum şi taxe/impozite aferente bunului.

(2) Exclusiv pentru situaţiile în care bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract, utilizatorul consumator sau un terţ cumpărător propus de acesta în termen de maximum 5 zile de la îndeplinirea obligaţiei de predare, beneficiază de un drept prioritar la cumpărarea bunului, valabil timp de 30 de zile de la data predării, timp în care poate fi emisă acceptarea fermă şi irevocabilă de cumpărare la un preţ cel puţin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate, conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA. În cazul în care acceptarea de cumpărare emisă de către terţul cumpărător propus este una inferioară cuantumului sumelor datorate conform contractului, utilizatorul consumator are obligaţia de a credita 3 contul finanţatorului cu diferenţa necesară până la concurenţa sumelor datorate conform contractului, cel mai târziu la data încasării de către finanţator a preţului de vânzare aferent transferului dreptului de proprietate cu respectarea termenului prioritar de 30 zile de mai sus. Transferul dreptului de proprietate asupra bunului va opera la data încasării integrale a sumelor datorate conform contractului, care nu va putea fi ulterioară datei de expirare a dreptului prioritar.

(3) În cazul în care utilizatorul consumator sau terţul cumpărător propus nu respectă întocmai oricare dintre prevederile alin. (1) şi (2), finanţatorul poate dispune în mod liber de bun, iar utilizatorul este obligat să plătească finanţatorului sumele stabilite conform alin. (2).

(4) În cazul în care utilizatorul nu restituie bunul în termenul prevăzut în contract, acesta va achita finanţatorului, pe lângă sumele datorate conform contractului de leasing şi cheltuielile pentru luarea în posesie a bunului.”