Dintre cele 20 de state membre ale Uniunii Europene (UE), Spațiului Economic European (SEE) și Elveției care au un salariu minim stabilit la nivel național, cel mai mic salariu minim brut pe economie îl are Bulgaria (261 EUR), urmată de Lituania (400 EUR) și România (416 EUR), conform unei analize KPMG.
· La polul opus, cele mai mari salarii minime brute pe economie se înregistrează în Luxemburg (1.999 EUR), Irlanda (1.834 EUR) și Germania (1.818 EUR).
· Cota efectivă de impozitare în Romania este de 44%, a șaptea cea mai mare cotă de impozitare efectivă dintre cotele înregistrate în cele 20 de state membre ale UE, SEE și Elveția care au un salariu minim stabilit la nivel național. Extremele sunt reprezentate de Irlanda cu o cotă efectivă de impozitare de 15% și Franța cu o cotă efectivă de 87%.
KPMG în România a publicat o analiză cu privire la salariul minim aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene (UE), Spațiului Economic European (SEE) și Elveției. Studiul se află la cea de-a treia ediție și ne arată evoluția salariului minim, dar și a costurilor fiscale aferente, în fiecare dintre statele analizate.
În acest an, studiul cuprinde și cele mai recente informații privind statusul transpunerii Directivei 67/2014/UE în legislația locală a fiecărui stat membru și explică modificările propuse Directivei privind detașările transnaționale pentru garantarea unui tratament echitabil al lucrătorilor detașați pe baza conceptului de "remunerare egală pentru muncă egală".
Cum numărul situațiilor de detașare în UE/SEE/Elveția continuă să crească (în 2017 au avut loc peste 2,3 milioane de detașări, cu 58,6% mai mult decât totalul înregistrat în anul 2010), obiectivul studiului este de a pune la dispoziția angajatorilor informații valoroase privind cerințele legale din țările în care își detașează angajații, una dintre cerințe fiind garantarea salariului minim pe economie practicat în țara gazdă.
Studiul oferă o imagine de ansamblu a cadrului juridic la nivel european, precum și a posibilelor evoluții viitoare. Aceste informații vor ajuta angajatorii să planifice în mod eficient detașările internaționale și să asigure conformarea cu prevederile legale aplicabile în țările în care își desfășoară activitatea angajații.
Analiza KPMG include o reprezentare vizuală a cerințelor salariale minime în Europa, modul în care acestea s-au schimbat în ultimii ani, structura costurilor suportate de angajatori pentru a acorda salariul minim angajaților lor, precum și cotele efective de impozitare aplicabile salariului minim pentru fiecare țară.
Conform studiului pentru anul 2018, dintre cele 20 de state membre care au un salariu minim stabilit la nivel național, Romania are al treilea cel mai mic salariu brut pe economie (416 EUR), după Bulgaria (261 EUR) și Lituania (400 EUR). În anul 2017, România avea al doilea cel mai mic salariu brut (323 EUR), după Bulgaria.
Această schimbare de poziție se datorează însă creșterii artificiale a salariului minim brut, ca urmare a transferului contribuțiilor sociale ale angajatorului în sarcina angajatului. Acest lucru este evidențiat și de faptul că, din punct de vedere al sumelor nete, pentru 2018, România are al doilea cel mai mic salariu net (243 EUR), după vecina sa Bulgaria (202 EUR).
În mod surprinzător, țările care au un nivel scăzut al salariului minim (inclusiv România) au cote efective de impozitare mari (peste 40%) pe când țările cu un nivel ridicat al salariului minim (ca Luxemburg, Irlanda sau Marea Britanie) au cote efective de impozitare sub 30%. La calculul cotelor efective de impozitare se iau în considerare cotele de impozit, dar și cotele de contribuții, raportate la valoarea salariului brut.
Mădălina Racovițan, Partner şi coordonator al departamentului People Services în cadrul KPMG în România precizează: "În contextul unei forțe de muncă din ce în ce mai mobile, în special în cadrul UE și SEE, detașarea lucrătorilor în alte țări devine o practică din ce în ce mai obișnuită în mediul de afaceri.
În același timp, Comisia Europeană analizează cu atenție fenomenul detașărilor și ia măsuri pentru o mai bună reglementare a acestuia, pentru a garanta că libera circulație funcționează în beneficiul persoanelor și întreprinderilor în cauză, dar și al economiei europene în ansamblu. Directiva privind detașările transnaționale a fost introdusă în 1971, când economia europeană era diferită și circulația forței de muncă mult mai redusă. În prezent este în discuție modificarea Directivei privind detașările transnaționale, care are ca scop combaterea abuzurilor prin consolidarea protecției lucrătorilor detașați împotriva discriminării."
