Pentru banci, un profit cat mai umflat reprezinta in continuare prima prioritate, pentru care sunt dispuse sa incale drepturile clientilor si sa-i exploateze fara scrupule, apeland chiar la procese in justitie.

Dovada este BRD, subsidiara puternicei banci franceze Societe Generale, care a inclus in contractele de credit o prevedere prin care isi rezerva dreptul de a majora dobanda clientilor in cazul in care apare o lege care afecteaza profitul bancii.

„În cazul apariţiei unui act normativ sau a unei modificări legislative a cărui aplicare conduce la diminuarea rentabilităţii Băncii, Banca poate modifica dobânda pe parcursul derulării Creditului”, este clauza din contractele BRD, care a fost reclamata de catre clienti, pe buna dreptate: de ce trebuie sa suporte ei o scadere a profitului bancii din cauze de care nu sunt responsabili, precum adoptarea unei legi care afecteaza banca?

Aparitia unei legi care poate afecta profitul bancii, cum a fost, de pilda, legea darii in plata, sau si mai recent implementarea unor directive europene privind reducerea comisioanelor pentru conturi si carduri, reprezinta riscuri legislative pe care bancile, ca orice alta firma sau individ, trebuie sa si le asume ca facand parte din activitatea curenta, cu efecte directe asupra nivelului profitului general al firmei sau asupra veniturilor unei persoane.

Ceea ce nu inseamna ca o banca sau alt furnizor de servicii poate sa-si permita sa-si compenseze respectiva scadere a profitului prin majorarea dobanzii creditelor acordate in anumite conditii contractuale din momentul semnarii acestora.

Firesc ar fi ca banca sa accepte o diminuare a profitului in cazul aparitiei riscurilor legislative, nu sa bage mana in buzunarele clientilor pentru a-si mentine profitul la acelasi nivel.

BRD nu este de aceeasi parere, asa incat a contestat in instanta plangerea clientului. Judecatorii Curtii de Apel Bucuresti nu au fost insa de acord cu banca si au dat dreptate clientului, considerand ca prevederea din contractele BRD este o clauza abuziva. 

Decizia instantei de judecata

“Se impune constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a clauzei de mai sus, întrucât în toate ipotezele dobânda nu se poate stabili prin apelarea doar la elemente imprevizibile și care nu se regăsesc în nicio formă în contractul de credit”, se arata in decizia judecatorilor, care mai aduc urmatoarele precizari:

“O clauză ce permite băncii perceperea dobânzii se impune a fi analizată raportat la exigențele determinate de faptul că dobânda este, în mod esențial, parte din ”prețul” unui contract de împrumut.

Aceasta înseamnă că o astfel de clauză trebuie să aibă caracter ”ușor inteligibil”, adică - criteriile de modificare a dobânzii să fie suficient de clare pentru a permite, în egală măsură profesionistului și consumatorului, estimarea șanselor de diminuare ori majorare a dobânzii.

Întrucât această posibilitate de previzionare trebuie să fie egală, urmează a se constata că, în cazul în care profesionistul are dreptul de a interveni în mecanismul de formare al dobânzii uzând de criterii imprecise – precum este clauza în cauză, o astfel de informație este nu numai inaccesibilă consumatorului (ca de altfel și băncii) la momentul încheierii contractului, ci este și necontestabilă, pentru că în virtutea unei asemenea formulări a clauzei, deciziile de management ale băncii se opun consumatorului. Or, tocmai această ipoteză de lucru a profesionistului a determinat legiferarea în materia protecției consumatorului.

Fără îndoială că, stabilind unilateral dobânda, banca ar trebui să se raporteze la posibilitatea împrumutatului de a rambursa împrumutul și deci modificarea dobânzii pe parcursul derulării contractului poate avea ca efect tocmai o reechilibrare a efectelor obligațiilor asumate la momentul încheierii contractului și nu o dezechilibrare vădită a patrimoniului consumatorului.

Se observă însă că acceptarea ca valabilă a unei clauze ce permite băncii să schimbe condițiile de rambursare a împrumutului în funcție de ”apariția unui act normativ sau a unei modificări legislative a cărui aplicare conduce la diminuarea rentabilității Băncii” expune consumatorul unor modificări imprevizibile, iar faptul că banca acționează cu bună sau rea-credință este indiferent: chiar făcând abstracție de faptul că acționarea în judecată a băncii la momentul fiecărei modificări contractuale ar fi contrară prin ea însăși intenției părților contractante de a stabili o dobândă variabilă, raționamentul intern al băncii - care a condus la modificare și acceptând că ar fi cenzurabil în instanță în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 296/2004 ce impun buna-credință a profesionistului - nu ar trebui să fie opozabil consumatorului.

Însă, în ceea ce privește capătul de cerere cu privire la pretențiile privind restituirea dobânzii excedentare, ca urmare a anulării clauzei de mai sus, acestea pretenții urmează a fi respinse, deoarece, în fapt, pe perioada derulării contractului nu a avut loc nici o modificare a ratei dobânzii după formula clauzei anulate și pe cale de consecință nu s-a produs niciun prejudiciu apelanților-reclamanți, iar aceștia nu au plătit o dobândă întemeiată pe o clauză contractuală constatată prin prezenta hotărâre ca fiind abuzivă.”

Decizia Curtii de Apel Bucuresti a anulat hotararea luata anterior de instanta inferioara, Tribunalul Bucuresti, care a dat castig de cauza bancii.

Decizia Curtii de Apel Bucuresti nu este definitiva, putand fi contestata la Inalta Curte de Casatie si Justitie.