Cele patru mari firme de audit financiar (Big Four) care au monopolul sistemului bancar, Deloitte, KPMG, Ernst & Young (EY) si PricewaterhouseCoopers (PwC), sunt obligate din acest an sa publice detalii suplimentare cu privire la cele mai importante elemente din bilanturile bancilor de care au tinut seama in analiza lor, asa-numitele “aspecte cheie de audit”, ceea ce inseamna transparenta si responsabilitate mai mari cu privire la corectitudinea si acuratetea verificarii bancilor.

“Aspectele cheie de audit sunt acele aspecte care, in baza rationamentului nostru profesional, au avut cea mai mare importanta pentru auditarea situatiilor financiare”, este fraza plagiata din noile rapoarte ale firmelor de audit.

Printre cele mai importante aspecte despre care firmele de audit trebuie sa ofere mai multe explicatii se afla modul in care bancile isi constituie provizioanele pentru creditele neperformante, element cunoscut in jargonul bancar drept “deprecierea creditelor si avansurilor acordate clientilor”.

Provizioanele inseamna o potentiala pierdere recunoscuta de catre banca, ceea ce-i afecteaza, fireste, rezultatele financiare, motiv pentru care unii bancheri incearca sa fenteze normele bancare si de contabilitate (IFRS) si sa recunoasca mai putine pierderi, pentru a raporta profituri mai mari si, fireste, salarii mai frumoase pentru ei.

Asa se face ca directia de supraveghere din BNR, condusa de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, a dat in ultimii ani amenzi sau avertismente scrise unor banci pentru “constituirea necorespunzătoare a ajustărilor pentru depreciere aferente portofoliului de credite” sau pentru ca “nu a asigurat un nivel suficient de ajustări pentru depreciere în cazul expunerilor neperformante, rata de acoperire cu ajustări pentru depreciere fiind sub 50%”. Motiv pentru care la unele banci BNR a dispus revizuirea metodologiei de calcul a provizioanelor IFRS (ajustări pentru depreciere).

Unele incalcari ale regulamentelor sau ordinelor BNR au fost trecute cu vederea sau neobservate de catre firmele de audit, desi nu au presiunea concurentei sau a castigurilor prea mici din prestatiile efectuate.

Astfel ca acum Big Four sunt obligate sa publice detalii despre cum calculeaza si evalueaza bancile potentialele pierderi din credite, precum si modul in care repectivele proceduri au fost verificate in cadrul auditului.

Iata, de exemplu, informatiile publicate de Delloitte cu privire la modul in care a efectuat auditul provizioanelor pentru credite calculate de Unicredit.

Pe de o parte se face o descriere a modalitatii de calcul a provizioanelor:

"Provizioanele pentru depreciere reprezinta estimarile conducerii privind pierderile din portofoliul de credite la data bilantului, construite pe baza unor ipoteze si rationamente prefesionale complexe, cu un impact semnificativ asupra pozitiei financiare a bancii.

Provizioanele pentru depreciere sunt calculate colectiv pentru portofolii de credite cu caracteristici similare si individual pentru credite semnificative sau credite cu indicii de depreciere.

Provizioanele pentru depreciere pe baza colectiva se calculeaza pe baza unor parametri de risc precum prabilitatea de nerambursare (PN), pierderea in caz de nerambursare (PCN) si perioadade confirmare a pierderii (PCP) care deriva din modele interne si datele istorice detinute de banca.

Pentru determinarea deprecierii specifice, rationamentul profesional este necesar in primul rand pentru a stabili cu promptitudine momentul la care a intervenit evenimentul de depreciere si apoi pentru a determina fluxurile de numerar estimate pentru a rambursa expunerea de credit.

De multe ori, sunt evaluate garantiile colaterale pentru a stabili fluxurile de numerar estimate care pot fi folosite pentru recuperarea datoriei. Aceste recuperari de sume din garantii colaterale implica ipoteze si date cu nivel ridicat de judecata profesionala.”

Apoi se explica modul in care auditul a abordat aspectul cheie al provizionarii:

“Am analizat metodologia de provizioane aplicata si am evaluat daca respecta cerintele IFRS si ale Bancii Nationale a Romaniei.

Testarea controalelor interne

Am analizat daca procesele cheie si controalele interne aferente implementate de catre conducere in sprijinul calculului deprecierii colective si specifice sunt adecvate, inclusiv:

- controale pentru date sursa, dezvoltarea/validarea metodologiei si a modelelor interne si pentru acceptarea rezultatelor;
- controale pentru identificarea la timp a indiciilor de depreciere;
- controale cu privire la evaluarea performantei financiare a debitorilor si estimarea recuperarilor viitoare.

Pentru controalele identificate ca fiind relevante in abordarea riscurilor, am testat modul in care au fost elaborate si eficienta functionala a acestora”.

Vezi in CLUBUL BANCHERILOR alte detalii, precum si o analiza comparativa a aspectelor cheie de audit publicate de Big Four