Guvernul ar avea motive sa conteste legea privind conversia creditelor in CHF la Curtea Constitutionala, intrucat considera ca aplicarea acesteia si contractelor de credit in derulare contravine principiului neretroactivitatii legii civile, consacrata in Constitutia Romaniei.

In acelasi timp, Guvernul apreciaza ca respectarea obligatiilor asumate de clientii bancilor in contractele de credit ar trebui sa reprezinte o regula, dar pot fi reglementate si exceptii, cu conditia ca acestea sa fie justificate de un caracter social.

Din acest motiv, Guvernul a propus efectuarea conversiei creditelor in CHF la cursul istoric doar pentru clientii bancilor care au un grad de indatoare mai mare de 50% din venituri si doar in cazul creditelor de maxim 250.000 de euro.

Cele doua propuneri, solicitate si de BNR, au fost acceptate initial de deputatii din comisiile de specialitate din Camera Deputatilor, dar au fost ulterior eliminate, intr-o euforie de populism inaintea alegerilor, la presiunea grupurilor de clienti ai bancilor prezenti in Parlament, dar si a avocatului Gheorghe Piperea, prezent alaturi de deputati, potrivit caruia legea nu este una sociala ci o pedeapsa pentru practica apreciata drept inselatoare a bancilor de acordare a creditelor intr-o valuta apreciata ca fiind toxica.

In aceste conditii, Guvernul ar putea utiliza prerogativa de a sesiza Curtea Constitutionala cu privire la legea conversiei creditelor in franci elvetieni.

Intr-un punct de vedere transmis de Guvern vineri la Camera Deputatilor, pe care parlamentarii l-au putut citi luni, atunci cand au discutat ultima forma a legii adoptate marti, se arata ca Guvernul sustine legea doar daca se iau in considerare mai multe observatii si propuneri.

Astfel, Guvernul considera ca “aplicarea legii inclusiv asupra contractelor de credit in derulare contravine principiului neretroactivitatii legii civile consacrata de alin. (2) al art.15 din Constitutia Romaniei, republicata, care stipuleaza ca “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”, preluat de asemenea in prevederile Codului Civil la teza a II-a de la alin. (1) al art.6, conform careia legea civila “nu are putere retroactiva”.

De asemenea, art.23 alin. (5) din Directiva 17/2014 a Parlamentului European si a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale si de modificare a Directivelor 2008/48/CE si 2013/36/UE si a Regulamentului (UE) nr.1093/2010 prevede ca “Statele membre pot sa reglementeze mai in detaliu imprumuturile in moneda straina, cu conditia ca o astfel de reglementare sa nu fie aplicata cu efect retroactiv.”

Totodata, semnalam faptul ca proiectul de lege nu indeplineste criteriile instituite de art.6 alin. (1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit caruia “Proiectul de act normativ trebuie sa instituie reguli necesare, suficiente si posibile care sa conduca la o cat mai mare stabilitate si efecienta legislativa. Solutiile pe care le cuprinde trebuie sa fie temeinic fundamentate, luandu-se in considerare interesul social, politica legislativa a statului roman si cerintele corelarii cu ansamblul reglementarilor interne (...)”.

In punctul de vedere al Guvernului se mai arata urmatoarele:

“Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa (1), a statuat ca “orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat”.

Lipsa de claritate si precizie a actelor normative poate crea premisele unor vicii de neconstitutionalitate prin raportare la prevederile art.1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, republicata.

Respectarea obligatiilor asumate prin contracte ar trebui sa reprezinte regula in materia executarii obligatiilor contractuale. Desigur ca de la aceasta regula pot fi reglementate si unele exceptii, in special atunci cand se au in vedere aspectele cu caracter social, care, insa, trebuie sa fie de stricta interpretare si aplicare, iar dreptul debitorului de a beneficia de un drept special nu ar trebui sa fie activat in functie de arbitrariul acestuia pentru a nu genera hazard moral.

Astfel, pentru ca legea sa aiba caracter social, ar trebui stabilite criteriile de eligibilitate si termenii specifici in care mecanismul prevazut sa poata fi aplicat.

In acest sens, avand in vedere domeniul de aplicare al legii si implicatiile acesteia, precum si faptul ca proiectul de lege privind conversia creditelor din moneda straina intr-o moneda alternativa trebuie legiferat astfel incat sa asigure consolidarea caracterului social anterior mentionat, se impune instituirea urmatoarelor conditii a fi indeplinite cumulativ:

limitarea aplicarii legii la persoanele fizice care au calitatea de “consumator” in intelesul OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori si pentru care, la data analizei solicitarii de conversie, gradul de indatorare depaseste 50% din venitul net al consumatorului/beneficiarului;

- aplicarea prevederilor legii doar in cazul creditelor contractate exclusiv pentru achizitia/constructia/reabilitatea/consolidarea/extinerea unei locuinte destinate satisfacerii cerintelor proprii de locuit;
limitarea sumei supusa conversiei la un singur credit pentru fiecare consumator/beneficiar, pentru un nivel maxim de 150.000 EUR in echivalent CHF si reprezentand soldul creditului la data conversiei.

(1) Decizia Curtii Constitutionale nr. 1/2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr.227/2002, precum si, in special, ale art.I pct.5 [referitor la art.4 alin. (1)] pct.6 [referitor la art.5 alin. (1) si (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3) lit. a)-d)], pct.14 [referitor la art.13 (1) si 13 (4), pct. 15 [referitor la art.14 alin. (1) lit. b)] din lege.

Vezi aici documentul Guvernului