Un oficial BNR, Eugen Radulescu, si un ONG, Institutul pentru Politici Publice, au sustinut in cadrul unei conferinte la care a participat si decanul Facultatii de drept din Universitatea Bucuresti, Flavius Baias, fost secretar de stat in Ministerul Justitiei, ca legea darii in plata nu si-a indeplinit rolul de protectie a consumatorilor, desi statisticile arata contrariul, si anume ca marea majoritate a celor care au apelat la darea in plata sunt restantieri si supraindatorati.

“In timp ce numarul celor care beneficiaza (de legea darii inplata) - desi este destul de mult spus beneficiaza, de fapt se autoevacueaza si scapa, ma rog, de datorie - este de cateva sute, putine sute, mult mai multi sunt cei care ar putea, bine-mersi, sa-si plateasca datoriile, dar nu mai vor”, a declarat Eugen Radulescu, seful directiei de stabilitate financiara din BNR.

Declaratia a fost facuta la o conferinta in cadrul careia Institutul pentru Politici Publice a prezentat un studiu al legii privind darea in plata, in care se arata urmatoarele:

“Legea dării în plată a fost prezentata inițial drept o măsură socială, cu impact economic reparatoriu pentru cei care nu își mai permit să plătească ratele la creditele garantate cu un imobil. Din practică putem constata însă că printre primii care beneficiază de această măsură nu sunt neapărat cei care nu mai fac față sarcinilor financiare, ci debitori cu plasamente imobiliare nerentabile (inclusiv terenuri!)”.

Afirmatiile oficialului BNR si ONG-ului contrazic insa chiar statisticile BNR cu privire la darea in plata, atat cele prezentate in 8 august de guvernatorul Mugur Isarescu cat si cele anuntate in cadrul conferintei de astazi de Eugen Radulescu.

Astfel, in 20 iulie existau 3.907 notificari de dare in plata, dintre care majoritatea, respectiv 56%, au fost aferente creditelor cu intarzieri la plata de peste 90 de zile.

In prezentarea guvernatorului Isarescu din 8 august se mai arata ca “supraindatorarea din prezent a unor debitori este principala cauza a apelului la darea in plata”.

Aceste statistici confirmau, asadar, ca darea in plata s-a dovedit o solutie pentru cei supraindatorati si pentru cei cu restante mari, de peste 90 de zile, in situatia de a fi executati silit.

Ultimele date actualizate privind darea in plata, aferente datei de 26 septembrie, prezentate astazi de Radulescu, confirma situatia initiala, ba chiar o consolideaza.

Astfel, numarul notificarilor de dare in plata primite de 25 de banci a ajuns la 5.366 de cazuri, dintre care 62% sunt aferente creditelor cu restante de peste 90 de zile, in crestere de la 56% in iulie.

Eugen Radulescu a subliniat insa faptul ca exista si 2053 de debitori cu restante mai mici de 90 de zile care dau in plata, “ceea ce inseamna ca nu sunt presati de incapacitatea de a plati, ci mai degraba de lipsa de chef.”

Aceasta “lipsa de chef” ar putea fi de fapt o povara a platii ratelor, intrucat, dupa cum a precizat chiar Radulescu, “avem intr-adevar cazuri numeroase de supraindatorare a celor care dau in plata”.

El a subliniat ca acestea ar fi cazurile legitime pentru care BNR a fi preferat mai degraba ca legea sa prevada mecanisme prin care sa poata fi prijiniti cei care sunt in situatia de supraindatorare, “pentru a ramane in continuare proprietari si nu sa se autoevacueze dupa ce au platit opt, poate zece ani, iar apoi pleaca din casele in care locuiesc.”

Oficialul BNR a mai spus ca exista si o pondere semnificativa a creditelor a caror valoare este mai mare decat cea a locuintelor date in plata.

Radulescu a tinut insa sa extraga senzationalul din statisticile BNR, pentru a reliefa ca exista si unii care au profitat de aceasta lege.

Astfel, el a subliniat ca sunt 553 de debitori care au apelat la darea in plata pentru cel putin doua credite, dintre care exista un caz cu opt credite.

Oficalul BNR este si ironic, desi statutul sau i-ar impune echilibru: “Probabil ca acesta avea probleme sociale deosebit de serioase, avea nevoie de opt case in care sa traiasca. Nu sunt sigur daca unele dintre ele nu erau chiar hoteluri, pentru care luase credite de sub 250.000 de euro, pentru ca legiuitorul a limitat valoarea creditului, dar a avut grija sa nu limiteze numarul de credite pe care le da in plata. Si atunci un debitor cu opt credite de 249.000 de euro fiecare este eligibil pentru legea de dare in plata.”

Legea darii in plata este fara indoiala incorecta fata de banci, din simplul motiv ca un credit trebuie rambursat asa cum l-ai primit, cu bani, nu cu casele pe care le-ai cumparat.

Ceea ce nu poate da dreptul reprezentantilor unor institutii publice precum BNR, Facultatea de drept a Universitatii Bucuresti (la care profesor este chiar Gheorghe Piperea, autorul legii privind darea in plata), dar nici macar unui ONG, sa emita judecati false si vadit partinitoare despre statistici atat de evidente.

Concluziile oficialului BNR si cel din asa-zisul studiu de impact publicat de respectivul ONG ar fi fost justificate daca majoritatea celor care au dat in plata ar fi fost oameni fara restante la banci si fara a fi supraindatorati, asadar cu rate lunare impovaratoare.

Dar cum situatia este opusa, atunci se poate trage concluzia ca indiferent de problemele legii privind darea in plata, la aceasta au apelat in principal oameni care nu si-au mai putut plati ratele la banca si cei cu rate foarte mari, care depasesc doua treimi din veniturile lor lunare.