Legea darii in plata, care sfideaza principiul legal si moral al achitarii unei datorii, singura de acest fel din Europa, a intrat de astazi in vigoare, in ciuda criticilor severe ale celor mai importante institutii locale si internationale, incepand cu BNR, Ministerul Justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pana la Banca Centrala Europeana (BCE), Comisia Europeana si FMI.

Legea Piperea, cum am boteazat-o noi, intrucat a fost redactata de avocatul Gheorghe Piperea, fiind sustinuta in Parlament de deputatul PNL, Daniel Zamfir, permite oricarui detinator de credit ipotecar sa scape de datorie prin cedarea locuintei ipotecate catre banca.

Legea sfideaza astfel nu doar prevederile contractelor de credit, care nu includ o astfel de alternativa, ci doar posibilitatea de rambursare anticipata a creditului, ci si principiul ramburarii integrale a datoriei aferente respectivelor credite, care conform legislatiei reprezinta un drept de proprietate.

Drept de proprietate care este incalcat in situatiile in care valoarea ipotecii este mai mica decat datoria ramasa de rambursat, astfel ca banca nu-si mai primeste inapoi toti banii imprumutati, plus dobanzi si comisioane.

Legea a fost initiata drept pedeapsa pentru bancile care au acordat credite in franci elvetieni si nu si-au protejat clientii de deprecierea puternica a leului in raport cu francul (CHF), care a crescut de la aproximativ 2 lei in momentul acordarii creditelor (2007-2008) la peste 4 lei in prezent, adica inca o data.

Bancile si BNR au facut greseala de a ramane arogante si inflexibile la plangerile clientilor (consumatorilor), incapabile sa anticipeze “schimbarea vremurilor” in favoarea drepturilor consumatorilor, prin inmultirea masurilor de protectie sociala a acestora, pe fondul curentului anti-corporatist, anti-institutional si anti-coruptie (avand ca simbol miscarea Anonymous) si nationalist, favorizat de criza financiara.

In aceste conditii, bancile care au avut probleme cu clientii au devenit tot mai hulite si mai criticate, devenind astfel tot mai vulnerabile in fata autoritatilor si instantelor de judecata si predispuse la oprobiul public, hazardul moral si initierea unor legi populiste impotriva acestora.

Asa au aparut procesele privind clauzele abuzive castigate de clienti impotriva bancilor, legile de conversie a creditelor in valuta din tari precum Ungaria, Croatia sau Polonia, iar acum legea privind darea in plata in Romania.

Rigiditatea si aroganta industriei financiare romanesti, sprijinita de FMI si BNR, a fost atat de ridicata, incat s-a impotrivit chiar si legii insolventei persoanelor fizice, care ar fi reprezentat o importanta supapa pentru rezolvarea problemei creditelor neperformante.

Legea a fost adoptata, in cele din urma, anul trecut, dupa suspendarea acordului cu FMI, si ar fi trebuit sa intre in vigoare de la inceputul acestui an, insa a fost amanata pana la implementarea infrastructurii necesare pentru a fi aplicata.

Culmea ironiei, FMI si comunitatea bancara cer acum ca legea sa fie pusa mai repede in aplicare, in speranta ca va reprezenta o alternativa la legea darii in plata.

Si ar putea fi, dar numai pentru clientii restantieri la rambursarea creditelor. Pentru ca recurgand la legea insolventei, acestia si-ar putea pastra locuinta, scapand in acelasi timp de datorii, dupa achitarea unei parti din restante.

Problema este ca legea darii in plata introduce acel hazard moral, adica oportunitatea pentru cei care pot sa-si plateasca ratele la credit de a profita de lege pentru a scapa de credit, mai ales daca au o locuinta a carei valoare a scazut foarte mult, sub datoria ce o mai au de platit, cum este cazul unui credit in CHF.

Probabil ca legea darii in plata si tot scandalul din jurul acesteia nu ar mai fi aparut daca bancile ar fi acceptat legea insolventei personale, precum si pe cea a conversiei creditelor in franci, ambele initiate de deputata PSD, Ana Birchall.

Daca bancile ar fi acceptat sa imparta cu clientii o parte din povara creditelor, chiar si in ultimul ceas, dupa cum a sugerat anul trecut guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, nu s-ar fi ajuns aici.

Bancile ar fi putut chiar si in acest an, cu legea darii in plata, sa dea dovada de intelepciune si sa cedeze. Ar fi fost mai bine pentru ele sa accepte chiar si aceasta lege, nu sa i se opuna. Din simplul motiv ca astfel ar fi castigat increderea publicului.

Pentru ca bancile nu vor avea niciodata dreptate si nu vor recastiga bunavointa publicului, atata vreme cat au pe constiinta ceva, si anume faptul ca nu au impartit de bunavoie cu clientii povara crizei. Acum o impart siluite, ceeea ce era foarte previzibil.

Problema este ca aceasta siluire aduce cu ea si problemele invocate in titlul articolului, adica sfidarea normelor legale si morale, cu consecintele de rigoare: critici din partea autoritatilor, posibila procedura de infringement, procese, instabilitate, reticenta investitorilor, majorarea avansului la credite, posibila scadere a creditarii si implicit a cresterii economice.

Era clar ca bancile vor pierde in final. De ce nu au acceptat ele sa suporte de bunavoie, de la inceput, niste pierderi care ar fi fost mai mici si ne-ar fi scutit de tot acest scandal?