Totul a pornit de la neinspirata declaratie a tanarului viceguvernator BNR, Liviu Voinea, privind neimpartirea riscului intre banci si clienti, principalul argument pentru legea darii in plata adus de catre sustinatorii si initiatorul acesteia, deputatul PNL, Daniel Zamfir, papusa avocatului Gheorghe Piperea.

“De ce nu imparte banca riscul cu debitorii? Pentru ca banca trebuie sa asigure rambursarea banilor deponentilor, care sunt creditori ai bancii...Practic prin aceasta lege nu se imparte riscul intre banca si debitor ci se imparte riscul intre debitorii de azi si cei de maine, intre debitori si deponenti”, a declarat Voinea, in cadrul dezbaterilor din comisia juridica a Camerei Deputatilor.

Dincolo de faptul ca argumentul lui Voinea este mai degraba filosofic, un ecou al leitmotivului sefului sau, Mugur Isarescu, folosit de fiecare data cand vine vorba de siguranta sistemului bancar, este foarte departe de ceea ce inteleg parlamentarii si oamenii in general despre impartirea riscului intre banca si client, si anume ca banca trebuie sa-si asume o parte din povara ratelor la credite majorate dupa izbucnirea crizei, din cauza deprecierii leului in raport cu valuta, mai ales cu francul elvetian, dar si a cresterii dobanzilor de catre unele banci.

Pentru toata lumea aceasta inseamna, de fapt, impartirea riscului dintre banca si clienti. Oamenii de rand, publicul in general si parlamentarii nu vor sa auda sau sa inteleaga, pe buna dreptate, argumente filosofice, economice sau de siguranta financiara precum cele invocate de Voinea. Pe ei nu-i intereseaza ca bancile trebuie sa dea inapoi banii deponentilor sau ca fac pierderi tocmai din riscul acordarii de credite altor clienti, precum firmele.

Publicul este oripilat, pe buna dreptate, la auzul ca unui client al unei banci i-a fost majorata dobanda in timpul crizei sau ca rata i s-a dublat din cauza cursului valutar, iar banca nu s-a dovedit “umana”, nu a catadicsit sa-i reduca povara creditului.

Astfel de cazuri cu mare impact emotional nu le poti combate cu niciun alt argument logic sau de natura macroeconomica, cu nicio statistica si niciun avertisment precum siguranta sistemului bancar sau falimentul bancilor, cum au incercat, in mod naiv, reprezentantii BNR, nu doar Voinea.

Ei ar fi trebuit sa vina cu contraargumente la fel de umane. De exemplu, ar fi trebuit sa vina cu dovezi si statistici privind masurile de restructurare a creditelor luate de banci, de impartire a poverii in cazul clientilor supraindatorati din cauza crizei, de evitare a executarilor silite.

Problema este ca nici BNR, nici bancile, nu prea ar fi avut ce arata, cel putin din doua motive. Mai intai ca, cel putin in chestiunea francilor elvetieni, problema a ramas nerezolvata, iar solutia propusa de banca centrala la inceputul anului trecut, de a se trata individual fiecare caz, a fost un esec. In al doilea rand, nu a existat, nici la nivelul BNR, nici al bancilor, un program de abordare a problemei clientilor supraindatorati si a restantierilor, astfel incat sa fie rezolvata o problema reala si evidenta cauzata de criza.

Guvernul si BNR s-au balbait cativa ani cu o lege denumita “electorata”, apoi “scade rata”, neaplicata niciodata, au amanat legea insolventei persoanelor fizice, permitand initierea in Parlament a unor proiecte de lege precum cel de conversie a creditelor in franci, pe care au reusit sa-l blocheze, iar acum inevitabila dare in plata.

Atitudinea de functionari ai celor din BNR si din banci deopotriva si esecul in rezolvarea problemei privind relatia cu clientii le-au permis avocatilor si parlamentarilor sa initieze procese si legi populiste.

Asa incat cei trei viceguvernatori (si bancherii, fireste) si-au primit joi, in Parlament, reprosurile cuvenite.

"Ne-ati spus in gura mare ca bancile nu impart riscul, deci va credem pe cuvant"

“Ne-ati spus, in gura mare, a fost preluat de catre presa, ca bancile in Romania nu impart riscurile. Indiferent care este motivul pentru care bancile nu impart riscul cu consumatorii, daca este o stare de fapt si daca provine aceasta afirmatie din gura unui inalt demnitar, vicepresedine al Bancii Nationale, noi o luma de buna. In Romania, bancile nu impart riscul cu consumatorii, drept urmare trebuie sa intervenim legislativ si o vom face”, a declarat deputatul PNL Ioan Cupsa, vicepresedintele comisiei juridice, aplaudat la scena deschisa de un grup de clienti ai bancilor veniti sa sustina legea.

“Un principiu deosebit de important spune ca acolo unde este profitul, acolo trebuie sa fie si riscul. In mod esential profitul este, clar, al bancii. Discutam despre consumator, despre oameni care au luat aceste imprumuturi altfel decat cu scop lucrativ, care in mod esential nu pot si nu urmaresc obtinerea unui profit. Drept urmare, si din acest punct de vedere, la nivel de principiu, la nivel de fundament al Codului Civil, demersurile noastre sunt indreptatite”, a adaugat parlamentarul PNL.

Voinea a replicat astfel: “Va rog sa nu-mi puneti in gura mea alte lucruri pe care nu le-am spus. Ceea ce am spus este foarte clar: prima impartire a riscurilor este cu deponentii. Si prima obligatie bancii, de a returna banii deponentilor.”

Un al deputat PNL, Razvan Mironescu, a venit cu exemplul unui cunoscut ajuns in situatia de a fi executat silit, dar a ajuns la o intelegere cu banca pentru a-si vinde locuinta la valoarea reala, reusind astfel sa-si acopere datoria, nu la un pret care reprezinta doar 25% sau chiar mai putin din valoarea unui imobil, cum se intampla in alte cazuri de executari silite.

“Nu am fi ajuns aici daca bancile ar fi avut de la inceput un comportament corect si fair play fata de consumatori”, a adaugat el, precizad ca acest comportament corect inseamna vanzarea locuintelor la pretul real, dar si eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit.

Georgescu, de acord cu un deputat PNL

Florin Georgescu i-a dat dreptate deputatului Mironescu: “Domnul deputat Mironescu bine zicea ca uneori, in executarea silita, bancile au pus in aplicare proceduri subiective, si asa cum bine s-a mentionat de catre domnia sa, daca ar fi procedat ca in cazul exemplificat, n-ar mai fi fost nevoie de aceasta lege. Asa incat legea este necesara, si probabil persoana respectiva se incadra undeva in 150.000 de euro cand a luat creditul respectiv. Este o lege care cuprinde si cazurile mentionate de domnul deputat, dar trebuie sa fim de acord, cred eu, asa ne recomanda si pozitia presedintiei, guvernului, CSM, Ministerul Justitiei, nu mai vorbesc de organismele internationale, sa fie o lege de protectie sociala, te raportezi, te adresezi unui segment bine definit de debitori, care din cauza unor situatii obiective nu mai pot plati respectiv.”

Georgescu a replicat si in privinta impartirii riscurilor, aducand argumentul pierderilor suferite de banci in ultimii ani de criza, in valoare de 2,6 miliarde lei net (in unii ani au avut profit, in altii pierderi, insa pierderile au fost mai multe): “Asa incat bancile au platit suficient spiritul imprudent in care au acordat credite, pentru ca au fost obligate sa provizioneze, sa treaca pe cheltuieli multe dintre creditele acordate care au devenit neperformante, dupa aceea au avut programe de restructurare, de refinantare, de reducere a ratelor, gen scade rata, pentru creditele acordate persoanelor fizice si juridice, care le-au adus in aceasta situatie.”

Dupa cum era de asteptat, perlamentarii nu s-au lasat impresionati de pierderile bancilor.

"Banca e ca o floare intre deponent si debitor"

Presedintele comsiei juridice, Bogdan Ciuca, deputat ALDE:
“Nu iau neaparat in calcul pentru a adopta o anumita pozitie statistica aceea care spune ca sistemul bancar pe o perioada mare de timp a avut o pierdere, pentru ca aici vorbim de portofoliul fiecarei banci, de performante individuale, de entitati diferite, deci nu ma impresioneaza statistica asta din perspectiva actului normativ pe care-l avem in discutie.”

De fapt, statistica invocata de Georgescu l-a starnit si mai mult pe parlamentar, care s-a lansat in reprosuri la adresa comportamentului bancilor si le-a sugerat tuturor sa-si schimbe atitudinea pentru ca vremurile s-au schimbat: “Nu stiu cum se face ca banca are intotdeauna cel mai mic risc. Riscul de regula se imparte intre deponent si debitor, iar banca e ca o floare in toata povestea asta. Vorbim de flexibilitatea prevederilor contractului si a vointei partilor din contract si de independenta lor in a-si manifesta flexibilitatea numai cand are banca un punct de vedere. Dar in rest stim foarte bine cum se procedeaza. Sunt reguli impuse, vrei bine, (nu vrei) pleci, cam toate bancile au aceleasi reguli. Lucrurile s-au schimbat, vremurile s-au schimbat. Noi toti trebuie sa intelegem acest lucru. Si noi, ca politicieni, si entitatile si deponentii si creditorii, toata lumea va trebui sa inteleaga ca s-au schimbat vremurile. Filosofia se schimba. Nu intelegem, ne schimba vremurile. Si cand ne schimba vremurile fara sa participam noi la schimbare, de regula pierderile sunt mai mari. Mai bine facem front comun, punem toti umar langa umar ca sa gasim solutia cea mai buna. Nu vreau sa ne intoarcem nici la perioada pana in 2010 in care nu se dadeau credite si bancile erau disperate sa ofere credite si fugeau dupa clienti. Suntem intr-o perioada in care...luam toate modelele europene posibile, dar modelul de buna practica si de respectare a partenerului niciodata nu reusim sa-l luam. Exista intotdeauna in contract un partener dominant si celalalt care trebuie sa suporte ceea ce impune partenerul dominant. Pozitia dominanta nu mai e, e un parteneriat. Si mi-a placut ca BNR a subliniat acest lucru. Trebuie sa fie un parteneriat intre cei trei: intre deponent, intre debitor si intre banca. Fara sa fie unul intr-o pozitie dominanta cum este la momentul actual, si realitatea ne confirma.”

Vezi aici toate declaratiile din cadrul dezbaterii din Parlament