De la o crestere de 2,5 miliarde lei in martie, soldul creditelor in lei a sporit cu numai 880 milioane lei in aprilie, asadar de aproape trei ori mai putin, arata datele BNR. In acelasi timp, volumul creditelor in valuta a scazut cu echivalentul a 1,3 miliarde euro, la un total de 114,4 miliarde lei, ceea ce a facut ca in total soldul creditului neguvernamental sa scada cu 0,2%, dupa o crestere de 0,1% in martie. Fata de aprilie 2014, soldul creditelor este in scadere cu 3,8%.

Luna martie a fost, de altfel, singura luna din ultimii ani in care creditarea per ansamblu, atat in lei cat si in valuta, a inregistrat o usoara crestere.

Tendinta nu a continuat insa in aprilie, ceea ce pune in pericol si cel de-al doilea pariu al guvernatorului Isarescu privind revenirea creditului pe teritoriu pozitiv in aceata vara, dupa ce a pierdut acelasi ramasag anul trecut.

Guvernatorul tine insa sa sublinieze, de fiecare data, inclusiv in comunicatele BNR referitoare la deciziile de politica monetara, ca asistam la o crestere accelerata a creditarii in lei, iar mentinerea stocului de credite per ansamblu in teritoriu negativ este cauzata de reducerea creditarii in valuta, ceea ce reprezinta un element pozitiv.

In ultimul comunicat de presa al BNR din 6 mai se arata urmatoarele:

“Creditarea în monedă națională și-a consolidat traiectoria ascendentă, inclusiv ca urmare a măsurilor de relaxare a politicii monetare - scăderi succesive ale ratei dobânzii de politică monetară, îngustarea coridorului simetric asociat acesteia și reducerea treptată a ratelor rezervelor minime obligatorii. Ratele dobânzilor la creditele noi au atins niveluri minime istorice atât pe segmentul populației, cât și pe cel al societăților nefinanciare.

Stocul de credite în valută s-a diminuat în continuare pe fondul intensificării operaţiunilor de eliminare a împrumuturilor neperformante din bilanţurile instituţiilor de credit.

Ponderea împrumuturilor în lei s-a majorat la 45 la sută din totalul creditului acordat sectorului privat, comparativ cu 35,6 la sută în luna mai 2012, menținerea tendinței ascendente a acestora fiind de natură să determine intrarea dinamicii anuale reale a creditului total în teritoriu pozitiv. “

Pe de alta parte, intr-un discurs recent, Mugur Isarescu vorbeste despre o creştere moderată a creditului: “Este puţin probabil, cel puţin pe termen scurt, să asistăm la o inversare spectaculoasă de trend în dinamica creditului, dată fiind persistenţa constrângerilor atât la nivelul cererii, cât şi la nivelul ofertei. Istoria ne învaţă că recesiunile bilanţiere, de tipul celei traversate recent, tind să fie adânci şi de durată.

Stocurile (de active din perspectiva ofertei de credit, de datorie din perspectiva cererii) acumulate în trecut apasă asupra fluxurilor curente, iar reţetele standard de politică macroeconomică au adesea eficacitate redusă în astfel de situaţii.

De asemenea, este discutabil în ce măsură, chiar dacă ar fi posibilă, o creştere substanţială a volumului creditului ar fi în sine eficace în ceea ce priveşte iniţierea unei creşteri economice autosusţinute. “

Isarescu a mai reliefat o tendinta a creditarii, si anume creşterea importanţei finanţării locale:

“O tendinţă care va marca evoluţia sistemului bancar în următorii ani este rezultatul internalizării uneia dintre lecţiile crizei, şi anume aceea a lipsei de viabilitate a unui sistem centralizat de finanţare la nivelul grupurilor bancare transfrontaliere.

Paradigma care pare să fi fost adoptată – e adevărat, adesea la îndemnul autorităţilor de supraveghere atât din ţările de origine, cât şi din ţările-gazdă – este cea conform căreia finanţarea subsidiarelor se bazează într-o mai mare măsură pe surse locale.

Autorităţile de supraveghere din ţările de origine au fost în mod special interesate ca lucrurile să se mişte în această direcţie – un exemplu relevant ar fi preocuparea explicită a autorităţilor austriece pentru monitorizarea raportului credite-depozite pentru subsidiarele din străinătate ale băncilor lor.

Modificarea accentului spre piaţa internă în asigurarea surselor de finanţare este în mod natural însoţită de creşterea importanţei relative a creditării în monedă națională: ponderea acestei componente a depăşit după mult timp 45 la sută, fiind posibil ca până la sfârşitul anului 2015 să o egaleze pe cea a creditului în valută.

Fără îndoială, aceasta este o evoluţie pozitivă atât din perspectiva debitorilor, care evită riscul valutar, cât şi din perspectiva băncii centrale, care beneficiază de îmbunătăţirea mecanismului de transmisie a politicii monetare."