Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, considera ca in sectorul bancar se prefigureaza trei importante tendinte: 1. Creştere moderată a creditului; 2. Creşterea importanţei finanţării locale; 3. Calitatea creditelor este mai importantă decât cantitatea.

"Cu mențiunea că nu încerc să fac previziuni, ca să nu fiu pedepsit de zei, trei tendințe mi se par că sunt evidente în ceea ce privește viitorul industriei bancare din România. Prima: probabil că ceea ce va continua va fi o creștere moderată a creditului, nu una rapidă și categoric nu una explozivă — și aceasta nu numai pentru că industria, bancherii, după ce s-au fript cu supa suflă și în iaurt. Nu este numai o reacție psihologică și managerială. Eu cred că aici sunt motivații mult mai profunde să credem că acest lucru se va întâmpla și cred că nici nu este rău", a declarat astazi Isărescu.

Creştere moderată a creditului

Este puţin probabil, cel puţin pe termen scurt, să asistăm la o inversare spectaculoasă de trend în dinamica creditului, dată fiind persistenţa constrângerilor atât la nivelul cererii, cât şi la nivelul ofertei. Istoria ne învaţă că recesiunile bilanţiere, de tipul celei traversate recent, tind să fie adânci şi de durată. Stocurile (de active din perspectiva ofertei de credit, de datorie din perspectiva cererii) acumulate în trecut apasă asupra fluxurilor curente, iar reţetele standard de politică macroeconomică au adesea eficacitate redusă în astfel de situaţii. De asemenea, este discutabil în ce măsură, chiar dacă ar fi posibilă, o creştere substanţială a volumului creditului ar fi în sine eficace în ceea ce priveşte iniţierea unei creşteri economice autosusţinute.

Prima sesiune a conferinţei de astăzi îşi propune să răspundă la întrebarea „Cine va face primul pas: băncile sau economia?”. Aşa cum remarca profesorul Balcerowicz într-unul din studiile sale, literatura economică pare să conchidă că reluarea creşterii economice în urma unei crize nu este condiţionată de expansiunea creditului, care se produce, în general, ulterior. Mai mult, în cazul crizelor financiare precedate de credit boom, redresările economice în absenţa relansării creditului tind să fie mai puternice decât cele însoţite de creşterea creditului.

Calitatea creditelor este mai importantă decât cantitatea

Calitatea alocărilor de credite este mai importantă, în opinia mea, decât volumul acestora, mai ales într-o perioadă de asanare bilanţieră, precum cea pe care o parcurge încă sistemul bancar românesc. Cred că este necesar ca băncile să direcţioneze creditul în economia reală, spre investiţii productive, evitând o împovărare excesivă a debitorilor de calitate cu costurile erorilor de alocare din trecut. O asemenea abordare are potenţialul de a crea un cerc virtuos între credit, investiţii şi câştiguri de productivitate, care să plaseze economia pe o traiectorie ascendentă sustenabilă, spre beneficiul tuturor.

Creşterea importanţei finanţării locale

O tendinţă care va marca evoluţia sistemului bancar în următorii ani este rezultatul internalizării uneia dintre lecţiile crizei, şi anume aceea a lipsei de viabilitate a unui sistem centralizat de finanţare la nivelul grupurilor bancare transfrontaliere. Paradigma care pare să fi fost adoptată – e adevărat, adesea la îndemnul autorităţilor de supraveghere atât din ţările de origine, cât şi din ţările-gazdă – este cea conform căreia finanţarea subsidiarelor se bazează într-o mai mare măsură pe surse locale. Autorităţile de supraveghere din ţările de origine au fost în mod special interesate ca lucrurile să se mişte în această direcţie – un exemplu relevant ar fi preocuparea explicită a autorităţilor austriece pentru monitorizarea raportului credite-depozite pentru subsidiarele din străinătate ale băncilor lor. Modificarea accentului spre piaţa internă în asigurarea surselor de finanţare este în mod natural însoţită de creşterea importanţei relative a creditării în monedă națională: ponderea acestei componente a depăşit după mult timp 45 la sută, fiind posibil ca până la sfârşitul anului 2015 să o egaleze pe cea a creditului în valută. Fără îndoială, aceasta este o evoluţie pozitivă atât din perspectiva debitorilor, care evită riscul valutar, cât şi din perspectiva băncii centrale, care beneficiază de îmbunătăţirea mecanismului de transmisie a politicii monetare.

Vezi aici alocutiunea integrala a lui Mugur Isarescu