Dupa ce au trecut la standardele internationale de contabilitate IFRS, in 2012, bancile au recunoscut mai multe pierderi decat atunci cand constituiau provizioane dupa standardele RAS impunse de BNR, au dezvaluit astazi oficialii bancii centrale responsabili de supravegherea bancilor. Cum se explica acest lucru, in conditiile in care se stia ca standardele de provizionare BNR sunt mai stricte decat cele IFRS, iar clientii bancilor erau afectati mai puternic de criza inainte de 2012 decat in urmatorii ani, cand economia a inceput sa creasca?
Nu cumva supravegherea stricta a BNR a fost doar un mit, destramat de noile date, care ar putea sugera ca BNR ar fi trebuit sa fie mai vigilenta si sa faca mai devreme curatenie in sistem? Adica inainte de a fi obligata de BCE, in 2014, sa puna mana pe matura si scoata scheletele din dulapurile bancilor.
Sa vedem ce a raspuns la aceasta intrebare prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, responsabil de supravegherea bancilor, in cadrul unui colocviu organizat de banca centrala.
Florin Georgescu: “Normele erau racordate la practicile si la experienta din perioda respectiva. S-a dovedit ca aplicarea normelor de provizionare in cauza a asigurat un sistem bancar solid, bine capitalizat, rata de solvabiliate era in jur de 13-15%.
Unele dintre credite nu ajunsesera in situatia de a fi necesar pentru a fi provizionate, pe de o parte, iar pe de alta parte capacitatea financiara a fiecarui debitor s-a deteriorat la un anumit moment, iar in final, prin trecerea la IFRS, dar si prin actiunea bancii nationale, s-a actionat mai ferm pentru a curati, intr-adevar, cat mai complet, bilanturile bancilor.
Deci orice activitate, la inceput, cand te confrunti cu ea, si are si efecte mai putin favorabile, crezi tu, ca agent economic, ca vor veni vremuri mai bune peste 6 luni sau 1 an, iar costurile riscurilor asumate vor fi mai mici. Dar cand vezi ca situatia persista si deteriorarea capacitatii financiare a unei categorii de debitori este in continuare prezenta, incepi sa recunosti pierderea din bilant, deprecierea activului, care nu mai face 100 de unitati ci 50, deci faci provizion de 50.
Deci a fost un proces de constientizare, pe de o parte, de responsabilizare, pe de alta parte, dar si de sprijin din partea BNR, pentru ca se ajunsese la 22% rata creditelor neperformante, iar acum a scazut la 13% si ceva (13,9e%, de fapt n.r.). Nu e clar ca s-a introdus un aspirator mai performant in a curati bilanturile? Am administrat mai bine acest aspirator, am apasat mai bine pe butoane, ati vazut ca sunt carti mari la aspiratoarele acestea, complicate si astea (Georgescu e poznas n.r).”
Ar mai fi pus mana BNR pe aspirator daca nu era silita de BCE?
Florin Georgescu recunoaste, asadar, ca BNR a asteptat sa vada daca nu cumva situatia clientilor bancilor se va imbunatati, inainte de a impune bancilor sa-si recunoasca pierderile.
Iar scheletele ar mai fi stat probabil si mai mult in dulapurile bancilor daca nu ar fi venit, in 2014, testele de stres ale BCE si evaluarea calitatii activelor (AQR), in perspectiva aderarii la Uniunea Bancara.
Dupa cum ati observat, Georgescu nu aminteste nimic de acest lucru, subliniind doar contextul trecerii la IFRS si actiunea mai ferma, cu aspiratorul, a bancii centrale.
Georgescu: NPL-urile sunt la nivel european, de 12-14%!?
Georgescu mentioneaza ca BNR si-a facut datoria iar bancile si-au asumat pierderile, astfel ca rata creditelor neperformante (NPL) a ajuns la nivel european, de 12-14%. In decembrie 2014, rata de neperformanta a scazut la 14%. Insa procesul nu s-a finalizat, adauga Georgescu: urmeaza si alte efecte, pentru a se oferi o imagine cat mai fidela a bilanturilor bancilor.
Florin Georgescu: “Si-au asumat dansii (bancherii), e gestiunea dumnealor, au castigat, au pierdut, au facut provizioane, au adus capital. Noi la nivel bancar nu ne mai putem duce la fiecare subdiviziune a muncii, genul controlului tip butic, ne uitam la mall-uri, pentru ca sunt conglomerate, vedeti ce cladiri frumoase au, acolo intra multe directii, multe activitati, milioane de tranzactii, si vedem efectul. Sta bine, e solvabila, e lichida, are suficient capital? Astea sunt principalele caracteristici ale reglementarii si apoi ale supravegherii. Iar dumnealor si-au asumat riscurile, le-au si platit la un moment dat, si banca nationala a stimulat si auditorii externi, care au reevaluat garantiile, au verificat daca s-au constituit provizioanele in mod adecvat.
Deci banca nationala si-a facut datoria si suntem la nivel de pondere a NPL-urilor in total portfoliu de credit privat la nivel european, deci in jur de 12-14%. Mai urmeaza efectele actiunilor bancilor si ale bancii nationale, pentru a continua aceasta actiune de oferire a unei imagini cat mai fidele a bilantului bancii raportat la realitatea din banca respectiva.”
- Sa intelegem ca procesul de curatare a bancilor, de scoatere a scheletor din dulapurile bancilor, s-a incheiat si nu vom mai avea surprize, ai ales ca urmeaza testele de stres ale BCE? La ce surprize ne putem astepta de la aceste teste de stres? l-am intrebat pe Georgescu.
Florin Georgescu: “Noi avem elaborate aceste teste de stres si nu sunt concluzii ingrijoratoare, exista procedurile si instrumentarul la dispozitia directiei de stabilitate financiara si a directiei de supraveghere, pentru a actiona preventiv atunci cand este cazul la o banca sau alta. Deci repet: rata solvabilitatii este 17,3% in decembrie 2014, venind de la 14-15%. Lichiditatea este in mod confortabil peste 1. Asa incat, ce sa va spun? Mai vreti niste titluri pentru presa? Luati-o pe cea cu buticul si cu mall-ul, daca vinde ziarul.”
[1]
Bancherii responsabili au depus eforturi pentru a face provizioane
Florin Georgescu explicase, in cadrul conferintei de la BNR, conditiile in care bancherii "s-au dovedit responsabili si au facut eforturi" pentru constituirea de provizioane.
Florin Georgescu: "Apropo de recunoastere, de responsabilitate si de efortul facut de banci pentru recunoasterea pierderilor:
Primii trei ani (2009-2011) au fost caracterizati prin aplicarea standardelor de contabilitate romanesti (RAS), care aveau un caracter centralizat si impuneau un anumit mod de provizionare unitar, dupa anumite reguli: erau 5 categorii de credite, cu niste procente la fiecare, de la 0 pana la 100% pentru piedere. Asta reprezenta o cheltuiala, iar bancherul avea o libertate restrictionata de decizie. Daca un client a intarziat 10 zile, provizionul era de 5%, creditul fiind clasat in categoria sub observatie; a intarziat 180 de zile, creditul devine indoielnic (iar creditul era provizionat integral).
Dupa criza, in perioada 2009-2011, bancile au facut provizioane de 23,6 miliarde de lei, in medie de 7,8 miliarde pe an, in conditiile unui sistem de provizionare normat de o maniera mai stricta de BNR, in mod administrativ si centralizat. IFRS este un sistem contabil care in domeniul provizioanelor are niste norme mai flexibile, bazate pe recunoasterea unui risc, un fenomen intamplat, totodata trebuie sa fii si responabil fata de banca, deponenti, actionari.
Toate aceste judecati, in raport cu aceste principii, se circumscriu rationamentului sau judecatii profesionale. Inainte, cand avea o intarziere de 50 de zile, BNR spunea ca trebuie facut provizion de 20%, pentru ca era in observatie. S-a desfiintat clasificarea aceea iar acum, la final de luna, ofiterul bancar specializat in domeniu, cu cartile de IFRS insusite, face rationamentul profesional.
Acum unii ar putea sa zica: a fost recunoastere, a fost responsabilitate, dar a mai fost si ceva subiectivism, pentru ca rationamentul acesta profesional, fiind un rationament exprimat in conditii de liberate, mai presupune, zic unii, poate si interes personal, de grup: sa iesim bine la bilant, sa iesim bine la actionari, la dividende, ne mai da un mandat! Adica trebuie sa vedem si laturile acestea mai putin obiective, care sunt prezente totusi in realitate si pe care directia de supraveghere le surprinde pana la urma in evaluarea de risc, iar in final, la iesire, nimeni nu scapa de evaluare. Actionarul intreaba: cate dividende mi-ai dat? Anul trecut 7 euro si acum 0,5 euro? Incepe sa introduca inca un audit si sa faca o alta evaluare a conducerii bancii.
Asa incat, atunci cand trec la o normare mai flexibila a provizionarii...pai daca atunci cand era rigoarea si strictetea erau mai mari pe RAS, ai facut provizioane de 7,8 miliarde in 2009-2011, cand capacitata financiara a debitorilor se degradase mai accentuat, in 2012-2014, cand deja s-au mai refacut unele componente ale puterii de cumparare, precum si ale afacerilor, pentru ca a inceput economia sa mai creasca, facem provizioane mai mari?!
Pai atunci cand e criza si am norme mai dure, fac provizioane mai mici, si atunci cand intervine o norma de provizionare mai flexibila, mai creste si economia, se mai reface si puterea de cumparare, capacitatea financiara a debitorilor, inregistram provizioane mai mari: fata de 7,8 milliarde lei media intre 2009 si 2011, avem o medie de 10 miliarde intre 2012 si 2014!
Aici intervine pricipiul recunoasterii: am recunoscut ca trebuie sa fac provizioane, ca am o degradare a portofoliului de active, sunt si mai responsabil, de aceea provizionez.
Noi zicem aici, fara sa ne arogam cine stie ce merite, ca responsabilitatea asta manifestata in banci a fost stimulata si de directia de supraveghere, de domnul director Cinteza si Cosmescu impreuna cu colegii, care nu au scris scrisori ca Eminescu, au scris recomandari: de la 1 la 4. Iar rezultatele se vad in faptul ca ponderea NPL-urilor a scazut de la 22,3% la 13% si ceva.
Asa incat in aceste cifre vedem ca exista pe de o parte o constientizare mai buna a responsabilitatii, o mai mare acuratete in aceste conditii a situatiilor financiare, exista o situatie de optimism dupa curatirea bilanturilor pentru relansarea pe baze sanatoase a creditarii in Romania, ca principala activitate a bancilor. Si efortul acesta a fost suportat si de conduceea bancilor, in privinta bonusurilor, a remunerarii.
La aceste elemente date de rezultatele financiare mai slabe, trebuie sa adaugam si efortul actionarilor de a capitaliza bancile. In timp ce cresc provizioanele, nu ai profitabilitate, ci pierdere, care consuma din capital, totusi capitalizarea bancilor exprimata prin indicele de solvabilitate este in crestere de la 14-15%, la peste 17%.
De ce? Pentru ca in anii 2009-2014, actionarii, dupa exercitarea rolului pro-activ al BNR prin directia de supraveghere, au venit cu aporturi de capital de 1,8 miliarde euro, fara sa luam in calcul capitalul de rang 2, provenit din imprumuturi subordonate, cu durata mai mare de 5 ani, de o jumatate de miliard.”
