Asociatia Romana a Bancilor (ARB), condusa de Radu Ghetea (foto), a trimis Camerei Deputatilor raspunsuri la o serie de intrebari puse de membrii comisiei de buget-finante care dezbat un proiect de lege in care se propune conversia creditelor in franci elvetieni la un curs mai mic decat cel din prezent, cu scopul ajutorarii clientilor bancilor afectati de cresterea puternica a cursului CHF in raport cu leul.

Bancile sustin ca nu este posibila conversia creditelor in valuta la alt curs decat cel din ziua in care se realizeaza conversia, intrucat atat legislatia nationala cat si normele europene interzic acest lucru.

Mai exact, bancile invoca principiul nominalismului prevazut in Codul civil, potrivit caruia sumele imprumutate trebuie rambursate in aceeasi valuta, la valoarea nominala a acesteia din momentul acordarii, ceea ce inseamna ca imprumutatul suportul riscul valuatar.

De altfel, Curtea de Apel Bucuresti a emis la finalul anului trecut o decizie definitiva intr-un proces dintre Volksbank si un client prin care respinge cererea acestuia de a se efectua conversia la cursul din data acordarii creditului, judecatorii motivand decizia atat prin principiul nominalismului, dar si prin jurisprudenta si normele europene in materie.

Bancherii mai aduc ca argument prevederile Directivei europene nr.17 din 2014 privind contractele de credit, ce urmeaza a fi transpunsa in legislatia nationala, potrivita careia rata de schimb valutar la care consumatorul are dreptul de a converti creditul în altă monedă este aceea din ziua aplicării conversiei și nu cea din momentul acordării creditului.

Bancile precizeaza, pe de alta parte, ca sunt dispuse sa negocieze individual cu fiecare client in vederea usurarii poverii acestora cauzata de deprecierea leului fata de francul elvetian, considerand ca nu se poate aplica o masura uniforma sau administrativa pentru toti clientii, intrucat astfel s-ar incalca libertatea economica garantata de lege.

RĂSPUNSURILE ASOCIAȚIEI ROMÂNE A BĂNCILOR LA ÎNTREBĂRILE FORMULATE DE CAMERA DEPUTAȚILOR

În contextul aprecierii francului elveţian, pentru a veni în întâmpinarea situației dificile cu care se confruntă unii dintre clienții lor, băncile au implementat măsuri individuale şi/sau la nivelul întregului portofoliu, înțelegând că orice măsură administrativă, unitară, aplicabilă tuturor clienților, ar putea aduce atingere dispozițiilor art. 45 “Libertatea economică” şi art. 135 “Economia” din Constituția României.

Astfel, așa cum arată şi Guvernul României, libertatea comerțului poate fi asigurată numai prin impunerea unui climat de disciplină economică la care toți participanții trebuie să se conformeze. În jurisprudența constituțională s-a stabilit că, în considerarea specificului economiei de piață, statul nu este deţinătorul pârghiilor economice, rolul său fiind limitat la crearea cadrului său general necesar pentru desfășurarea activității agenților economici.

Or, prin astfel de inițiative, agenții economici vor fi expuși unor imprevizibile dezechilibre de ordin financiar. Considerăm că promovarea unor soluții administrative care intră în contradicție cu cerințele de prudenţă aferente activității de creditare, este susceptibilă să genereze efecte negative asupra pieței creditelor bancare, cu potențial impact negativ asupra stabilității financiare şi să creeze o serie de discriminări între diferite categorii de debitori.

Potrivit dispozițiilor Codului Civil român, în care se specifică că împrumutul (de consumație) este un contract prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte bunuri fungibile iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă aceeași sumă de bani sau aceeași cantitate de bunuri (art.2158), iar în lipsa unei înțelegeri contrare între părți, împrumutatul este obligat să restituie aceeași cantitate şi calitate de bunuri, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora, iar când obiectul împrumutului este o sumă de bani, împrumutatul este obligat să restituie suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia (art.2164).

Permiteți-ne să vă prezentăm câteva completări legate de aplicarea principiului nominalismului prin intermediul unei decizii definitive a Curții de Apel București care respinge conversia la cursul istoric, având ca argument tocmai acest principiu şi care atestă motivarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, în cadrul căreia se specifică:

“În ceea ce privește capătul de cerere privind contestarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar şi denominarea în monedă națională a plăților cu consecința înghețării cursului de schimb CHF – RON la momentul semnării convenției, tribunalul îl privește ca nefondat pentru următoarele considerente:

În speță suntem în situația unui împrumut în franci elvețieni, împrumutatul primind o sumă în această valută şi fiind obligat să o restituie în aceeași valută. Contractul de credit valutar conţine așadar un element de risc valutar, însă aceasta nu îl transformă automat într-un contract abuziv. Dimpotrivă, semnificativ este faptul că atât Codul Civil din 1864 (art. 1578) cât şi Codul civil (art. 2164), consacră în materia împrumutului principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația acesteia.

Prin urmare, principiul nominalismului este tradițional în contractele de împrumut. În realitate, în cazul creditelor acordate în valută, nu suntem în prezenţa niciunei clauze abuzive, pentru că nu banca a instituit printr-o clauză în contract regula nominalismului, ci însuși legiuitorul.

Nu se poate abdica de la acest principiu, deoarece teoria clauzelor abuzive nu înseamnă negarea unor principii sau a unei reguli tradiționale de funcționare ale unor instituții juridice.

Chiar dacă în contractul de credit sau în graficul de rambursare figurează o asemenea clauză de risc valutar, aceasta nu este altceva decât reproducerea, preluarea principiului nominalismului consacrat în
lege. De altfel, chiar Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în sensul că nu intră sub incidenţa evaluării caracterului abuziv decât clauzele din contractele încheiate cu consumatorii, iar nu şi dispozițiile legale.

Astfel, prin hotărârea Curții Europene de Justiție din 30 aprilie 2014, pronunțată în procedura C280/1, Barclays Bank contra Sara Sannchez Garcia, Alejandro Chacon Barrera, Curtea a reținut că: “Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecția consumatorilor şi la echilibrul contractual, trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuție în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conținutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.

Principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația acesteia, se aplică şi în cazul tuturor creditelor acordate în valută în România, puse la dispoziția clienților în contul clientului în valuta respectivă, conform prevederilor contractuale, indiferent dacă ulterior, la dispoziția clientului, transferul bancar sau eliberarea de numerar s-a făcut în altă valută prin schimb valutar.

Şi legislația europeană prin Directiva 17 din 4 februarie 2014, aflată în vigoare din Martie 2014, are la bază o serie de principii clare de acțiune:

 Art. 43 prevede că "prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016".

 Art. 23, alin. 3 prevede că rata de schimb valutar la care consumatorul are dreptul de a converti creditul în altă monedă este aceea din ziua aplicării conversiei și nu cea din momentul acordării creditului;

 Art. 23, alin. 4 se referă la faptul ca procentul de variație de mai mult de 20% față de cursul de schimb la care s-a acordat creditul este doar un indicator de avertizare către consumator și nu reprezintă o limită a expunerii clientului;

 Art. 23, alin. 5 menționează în mod explicit că Statele Membre pot aduce modificări suplimentare privind creditele acordate în valută atât timp cât aceste modificări nu se aplică cu efect retroactiv.

Aplicarea unor soluții administrative, la nivelul tuturor clienților, ar impune infuzii de capital pentru asigurarea nivelului minim de solvabilitate la nivelul unora dintre bănci şi ar afecta rata solvabilităţii pe ansamblul sectorului bancar.

Întrebare 1

Care este cursul la care pot accepta compromisul cu clienții pentru fiecare dintre băncile care au acordat credite în franci elvețieni? BNR indică ca soluție realistă cursul din luna decembrie 2014.

Răspuns

În contextul aprecierii francului elveţian, pentru a veni în întâmpinarea situației dificile cu care se confruntă unii dintre clienții lor, băncile au implementat măsuri individuale şi/sau la nivelul întregului portofoliu, diferențiate în funcție de situațiile specifice legate de:
 profilul clientului (nivelul veniturilor, comportamentul de plată, etc.),
 particularitățile creditelor,
 expunerile diferite ale băncilor,
 încadrarea în indicatorii de prudenţialitate ai băncilor.

De aceea considerăm inoportună adoptarea unui singur curs pentru toţi clienţii şi toate băncile, impunându-se soluţii diferenţiate pentru fiecare caz şi pentru fiecare bancă în parte.

În ceea ce privește acceptarea de către bănci a unui curs apropiat de cel aferent lunii decembrie 2014, dorim să menționăm că băncile au luat deja măsuri individuale pentru perioade determinate, care au condus la absorbirea într-o mare măsură a creșterii ratelor clienților după decizia Băncii Centrale a Elveției de a nu mai susține un curs fix de 1.2 CHF/EUR.

Printre aceste măsuri concrete, reale şi aplicate în prezent, menționăm:

o Menținerea pentru o perioadă a unui curs valutar fix favorabil clienților (ex. 31. Decembrie 2014);

o Acordarea unui curs de schimb preferențial la plata ratelor;

o Reducerea dobânzii prin aplicarea anticipată a unei valori a indicelui LIBOR, favorabilă debitorilor (ex. s-a implementat valoarea LIBOR 3M valabilă la 26.01.2015 cu

o diferență favorabilă debitorului de peste 0.8 puncte procentuale);

o Reducerea dobânzii prin diminuarea marjelor (ex. reducerea cu până la 1.5% pe an a dobânzii pe o perioadă de 90 zile);

o Reduceri sau eliminări de comisioane.

La acestea se adaugă mecanismele clasice de rescadențare/restructurare.

Astfel, există o multitudine de măsuri individuale specifice, care au efect similar cu cel de înghețare a cursului valutar şi care creează în aceeași măsură beneficii debitorilor.

Acest pachet de măsuri implică suportarea de costuri de către bănci şi se adresează tuturor clienților băncilor cu credite în franci elvețieni. Pentru a creşte numărul debitorilor care pot beneficia de aceste avantaje, reiterăm invitația către clienți de a se prezenta la bănci în vederea accesării măsurilor care au fost făcute publice de acestea prin comunicate de presă, postarea de anunțuri pe site-urile băncilor şi pagina de Internet Banking, campanii prin intermediul call center şi prin rețeaua de sucursale sau prin alte mijloace.

În completarea pachetului de masuri individuale aplicate de bănci, vin şi prevederile Ordonanței 46/2014, cu modificările avute în vedere privind extinderea sferei de cuprindere a acesteia, care vizează flexibilizarea mecanismului de rescadențare și a duratei în raport cu capacitatea financiară a debitorilor, permiţând o mai bună acoperire a grupurilor vulnerabile de cetățeni cu credite la bănci, soluţie consistentă cu principiul împărțirii poverii ajustării (burden – sharing), permiţând preluarea unei părţi din costuri de către bănci.

Întrebare 2

Este posibilă prelungirea maturității creditului și micșorarea ratei, astfel încât valoarea netă actualizată a principalului să rămână neschimbată?

Răspuns

Prelungirea maturității creditului, în vederea micșorării ratei lunare reprezintă una dintre soluțiile clasice de restructurare pe care băncile le pun la dispoziția clienților săi. Astfel, prin aplicarea acestei soluții de restructurare, valoarea principalului în moneda creditului rămâne neschimbată, în aceleași condiţii de costuri. Menționăm că prin aplicarea măsurilor de restructurare, inclusiv cea prin prelungirea maturității creditului, în vederea micșorării ratei lunare, volumul restructurărilor efectuate de bănci este de peste 15% din portofoliul de credite.

Întrebare 3

Dacă nu acceptați primele două variante, atunci vă propun a treia cale de urmat, și poate cea mai ușor de negociat între bancă și client: reducerea semnificativă a dobânzilor și a 4 costurilor de administrare a creditelor în vremuri de calamități financiare? Care este spațiul negociabil pe care ni-l propuneți?

Răspuns

Așa cum am prezentat mai sus, băncile aplică măsuri echivalente propunerilor dumneavoastră, acestea fiind negociate ca măsuri individuale între clienți şi fiecare bancă în parte. Astfel, prin exemplificarea uneia dintre măsurile implementate de bănci, în cazul creșterii cu 23% a nivelului ratei faţă de Decembrie 2014 (datorată aprecierii francului elvețian faţă de moneda națională de la 3.7 la 4.58), aplicarea anticipată a scăderii LIBOR cu 0.8 puncte procentuale, coroborată cu aprecierea monedei naționale faţă de francul elvețian de la 4.58 la 4.15, la data de 05.02.2015, determină o absorbție în proporție de 70% a creșterii ratei.

Acest exemplu scoate în evidenţă şi un posibil caracter temporar al acestei situații, care validează tipurile de măsuri deja luate de bănci.

Întrebare 4

Aduc în discuție azi o altă soluție: Este posibilă rescadentarea creditelor cu micșorarea principalului (eu propun cu 10%, dar aștept pragurile fezabile pentru fiecare bancă vizată în parte), cu micșorarea ratei dobânzilor și fără costuri administrative suplimentare?

Răspuns

În plus faţă de măsurile deja luate de către bănci, reprezentanții băncilor împreună cu Banca Națională a României şi Ministerul Finanțelor Publice, au în lucru o nouă schema de rescadenţare a creditelor, prin aplicarea prevederilor Ordonanței 46/2014, cu modificările avute în vedere privind extinderea sferei de cuprindere a acesteia, care vizează flexibilizarea mecanismului de rescadențare și a duratei în raport cu capacitatea financiară a debitorilor, permiţând o mai bună acoperire a grupurilor vulnerabile de cetățeni cu credite la bănci.

Soluţia propusă este consistentă cu principiul împărțirii poverii ajustării (burden – sharing), permiţând preluarea unei părţi din costuri de către bănci.

Întrebare 5

La sf anului 2014, dl. Cinteza intr-un interviu acordat unei prestigioase reviste (Revista Piața Financiara) spunea ca băncile au făcut in primul trimestru al anului 2014 un profit de 597, 95 mil.lei. mai mare decât in tot anul 2013 care era de 497, 64 mil. lei. Ați afirmat ca ati facut de 5 ani 200 milioane lei pierderi. Care este adevărul? Tot in interviu dl. Cinteza spunea ca atunci când s-a trecut de la sistemul RAS la IFRS provizioanele au scăzut deci au fost reluate provizioane in valoare de 11 mlrde lei care înseamnă 3 milioane de Euro . Acești 3 mil Euro intra direct in profitul băncilor, unde este acea pierdere de 5 mlrde?

Răspuns

În prezentarea publică a guvernatorului BNR din data de 30 ianuarie 2015 (disponibilă pe site-ul www.bnro.ro şi prezentată în Anexa I), au fost prezentate datele privind rezultatele sistemului bancar în perioada 2004 – Noiembrie 2014 (1).

Potrivit acesteia, în perioada 2010-2014, rezultatele sistemului bancar au fost:
- Anul 2010, pierdere de 516 milioane lei;
- Anul 2011, pierdere de 777 milioane lei;
- Anul 2012, pierdere de 2342 milioane lei;
- Anul 2013, profit de 49 milioane lei;
- Anul 2014, pierdere de 3584 milioane lei până la Noiembrie 2014.

Conform datelor oficiale, rezultatul financiar al sistemului bancar consolidat pe ultimii 5 ani reprezintă o pierdere de 7.170 milioane lei.

Deși la finalul primului trimestru al anului 2014, sistemul bancar era pe profit, prin creșterea gradului de acoperire cu provizioane a portofoliului de credite, mai ales în contextul procesului de curăţare a bilanțurilor, sistemul bancar a ajuns ca la finalul anului să înregistreze pierderi de peste 4,4 miliarde lei. (2).

Detalii suplimentare pot fi oferite de Banca Națională a României.

Întrebare 6

Legat de faptul ca băncile ar deveni neperformante ca urmare a scaderii nivelelului de neperformanta sub 6%, conform studiilor BNR, nivelul creditelor neperformante înainte de aplicarea IFRS erau de 22,26%. După aceasta aplicarea ajunge la 17,91% pentru ca garanțiile imobiliare au fost reevaluate. Ajungem la creditele care nu au fost plătite timp de 360 de zile la un nivel de neperformanta de 13,54%. De acolo pana la sub 6% lucrurile sunt destul de largi ca sa credem in acea afirmație ca din acest motiv nu putem face ceva pentru împrumutați, ca riscurile nu pot fi impartite intre imprumtuati, bănci si stat.

Răspuns

Studiile BNR invocate sunt realizate pe baza raportărilor individuale ale băncilor la Banca Centrală, situație în care ARB nu deține date pentru a explica în detaliu evoluțiile portofoliilor individuale ale băncilor, precum şi nivelele de neperformanţă a creditelor pentru fiecare bancă în parte. În aceste condiții, apreciem că detalii suplimentare pot fi oferite de Banca Națională a României.

Întrebare 7

Un alt aspect legat de nivelul creditelor in franci este de 4,5% din totalul creditelor in valuta, din care 2% sunt credite contractate de societati comerciale , raman aproximativ 3% din totalul creditelor . Daca se împarte riscul așa cu prevede inițiativa legislativa, reiese un risc la jumătate-jumătate la cursul mediu pe fiecare contract in parte, astfel incat s-ar diminiua cei 3% la jumătate la care statul ar mai participa cu 16% impozit pe profit, ar rezulta un efort al băncilor de 1%. Deci acest procent nu ar reprezenta o catastrofa pentru bănci.

Răspuns

ARB consideră că impactul efortului ce ar trebui suportat pe diversitatea de variante propuse este prezentat în mod corect în cadrul studiului de impact prezentat de BNR (în cadrul Anexei I).

În prezent, băncile suportă deja prin măsurile individuale prezentate o parte din costurile generate de aprecierea francului elvețian de după Decembrie 2014, efort care va fi suplimentat şi prin aplicarea noilor prevederi ale OUG nr. 46/2014. Orice alt cost suplimentar, rezultat al unor măsuri administrative, s-ar adăuga pierderilor acumulate de sistemul bancar în ultimii 5 ani, cu efecte negative asupra acestuia şi costurilor deja asumate voluntar de către bănci.

Întrebare 8

Aveți in vedere găsirea unor soluții comune?

Răspuns

Soluţiile oferite de comunitatea bancară pentru debitorii lor au fost prezentate mai sus.

Întrebare 9

Amendament : La solicitarea clientului, în cazul creditelor acordate în franci elveţieni, conversia soldului acestor credite în lei se va realiza prin aplicarea unui curs mediu de
conversie, determinat ca medie aritmetica a cursurilor medii lunare din luna acordării creditului până la data conversiei.
- Fara costuri si garanții suplimentare.
- Sa se aibă in vedere fondul de solidaritate sociala

Răspuns

Așa cum am prezentat mai sus, băncile aplică măsuri negociate individual între clienți şi fiecare bancă în parte. Aplicarea unor soluții administrative, la nivelul tuturor clienților, ar impune infuzii de capital pentru asigurarea nivelului minim de solvabilitate la nivelul unora dintre bănci şi ar afecta rata solvabilităţii pe ansamblul sectorului bancar.

Trebuie ținut însă cont de faptul că o eventuală conversie a creditului în altă valută impune atât adiționarea contractului de ipotecă imobiliară, cât şi reînregistrarea garanției de tip ipotecă mobiliară înscrisă la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) la noua valoare și valută a creditului, iar acest lucru presupune costuri, care nu le revin băncilor, ci sunt datorate de client notarului și operatorului de arhivă, evaluatorului, după cum se poate vedea detaliat în Anexa nr. II.

Industria bancară din România susține pachetele de măsuri prezentate mai sus şi consideră că orice măsuri administrative (impuse prin lege) sunt nepotrivite. Cazurile de solidaritate socială sunt cazuri atipice, acestea fiind tratate prin politica individuală a fiecărei bănci.

Întrebare 10

Cei care sunt acum impovarati de neplata ratelor bancare urmare a creșterii acestora datorită variației de curs valutar vor mai putea în viitor sa mai acceseze un credit. Nu exista posibilitatea de a pune in pericol sistemul de creditare pentru viitor?

Răspuns

Tocmai prin pachetul de măsuri prezentate de către bănci, acestea au venit în preîntâmpinarea apariției unor condiții care ar putea pune în pericol sistemul de creditare pentru viitor.

(1) Rezultate anuale ale sistemului bancar sunt prezentate şi în cadrul Rapoartelor de stabilitate redactate de către BNR, disponibile pe site-ul instituției, www.bnro.ro.

(2) Din declarațiile BNR, pierderea sistemului bancar ajunge la 4.4 miliarde lei la sfârșitul anului 2014, ceea ce ar duce rezultatul financiar al sistemului bancar consolidat pe ultimii 5 ani la o pierdere de 7.99 miliarde lei.

Anexe

Anexa I Prezentarea publică a guvernatorului BNR din data de 30 ianuarie 2015

Anexa II Costuri conversie credite