Pentru a vedea cat mai clar care sunt consecintele asupra bancilor si clientilor acestora in cazul aplicarii unei legi privind conversia creditelor din valuta in lei, Nicolae Cinteza (foto), seful supravegherii bancilor din BNR ne ofera un exemplu concret, din care putem vedea cum administreaza banca un credit in CHF, cum il inregistreaza in contabilitate si ce schimbari survin in cazul transformarii acestuia in lei.

Sa ne intoarcem in trecut, sa spunem in 2007, in perioada cand bancile acordau foarte multe credite, si sa luam exemplul unei banci care acorda un credit de 100.000 de franci elvetieni (CHF), la un curs de 2,6 lei pentru un CHF.

Sa vedem cum arata bilantul, simplificat, al bancii: presupunem ca, initial, banca are un capital de 37.000 de lei, care sta intr-un cont la banca x, la care se adauga un depozit de 100.000 de CHF, constituit de Gheorghe.

Conform balantei in lei incheiata de banca la finalul lunii (de exemplu octombrie 2007), aceasta are la active contul de capital de 37.000 de lei + casa in valuta de 100.000 de euro din depozit, care reprezinta echivalentul a 260.000 de lei, daca luam in calcul cursul CHF de 2,6 lei, adica un total al balantei de 297.000 de lei. La pasive, in balanta bancii apare, din nou, capitalul de 37.000 de lei + depozitul de la Gheorghe, adica tot 297.000 de euro.

Luna urmatoare, banca ii acorda lui Vasile un credit in CHF de 100.000 de CHF, la acelasi curs de atunci, de 2,6 lei, adica echivalentul a 260.000 de lei. Astfel ca la finalul lunii, banca isi va incheia balanta contabila cu urmatoarele date:

Activele constau in contul de capital de 37.000 de lei + depozitul in valuta de 260.000 de lei + creditul lui Vasile de 260.000 de lei, in total 557.000 de lei, aceleasi elemente aparand si la pasive, astfel ca avem o balanta echilibrata.

[2]

A doua zi dupa acordarea creditului, Vasile isi retrage banii din banca, pentru a plati casa cumparata, astfel ca la finalul lunii, balanta bancii va arata astfel:

- Active: capitalul de 37.000 de lei + creditul in valuta al lui Vasile de 260.000 de lei, echivalentul celor 100.000 de CHF. Dispare de la active depozitul lui Gheorghe, intrucat a fost inlocuit cu creditul pentru Vasile, urmand a ramane doar la pasive, in total 297.000 de lei.

- Pasive: depozitul lui Gheorghe de 260.000 de lei, cum am spus, + capitalul de 37.000 de lei, in total tot 297.000 de lei. Balanta bancii ramane deci echilibrata.

Trec anii si ajungem in ziua de azi, dupa ce cursul CHF/leu a crescut, sa spunem, la 3,7 lei. In balanta bancii din aceasta luna avem creditul lui Vasile pe care banca trebuie sa-l actualizeze la cursul din ultima zi a lunii, adica 370.000 de lei. Diferenta de curs fata de valoarea din momentul acordarii creditului este de 110.000 de lei (370.000-260.000), la fel ca depozitul lui Gheorghe, de aceeasi valoare.

[1]

Asadar, balanta contabila ramane echilibrata in continuare.

Efectele conversiei creditului la cursul istoric

Sa vedem acum ce se poate intampla daca Parlamentul decide printr-o lege conversia creditului in CHF la cursul istoric, adica din momentul acordarii.

Balanta contabila pe care va trebui sa o incheie banca la finalul lunii, dupa conversia creditului, va arata astfel: la active creditul lui Vasile se transforma din 370.000 de lei (echivalentul celor 100.000 CHF la cursul din prezent) in 260.000 de lei (echivalentul in lei a celor 100.000 CHF la cursul istoric), la care se adauga capitalul de 37.000 de lei, in total 297.000 de lei, pe cand la pasiv depozitul lui Gheorghe de 100.000 CHF ramane la aceeasi valoare in lei, de 370.000 de lei, plus capitalul de 37.000 de lei, in total 407.000 lei.

[3]

Rezulta asadar o diferenta dintre active si pasive de 110.000 de lei, ceea ce inseamna o pierdere de aceeasi valoare pentru banca.

Pierdere care este mult mai mare decat capitalul de 37.000 de lei, ceea ce inseamna faliment pentru banca.

Efectele conversiei creditului la cursul zilei

Fireste ca in cazul unei conversii la cursul zilei, balanta contabila a bancilor ramane echilibrata, pentru ca atat valoarea creditului, cat si a depozitului, sunt actualizate la acelasi curs din prezent. Insa si in acest caz exista consecinte negative pentru banci, mai exact costuri suplimentare.

Si asta din cauza faptului ca in urma transformarii creditelor din valuta in lei, bancile raman cu o pozitie valutara dezechilibrata: creditul lui Vasile de 100.000 de CHF se transforma in lei, pe cand depozitul de aceeasi valoare al lui Gheorghe ramane in CHF.

Conform noilor norme europene de supraveghere a bancilor (Regulamentul 575), in cazul unui decalaj de peste 2% dintre activele si pasivele intr-o anumita valuta din bilantul unei banci, apare un mismatch de lichiditate, pentru care se impune o cerinta de capital de 8% (nivelul minim al solvabilitatii unei banci) din respectiva diferenta.

In cazul nostru, diferenta este de 370.000 de lei, echivalentul in lei al creditului de 100.000 de CHF ce se transforma in lei, ceea ce inseamna o cerinta de capital suplimentar de 29.600 de lei.

Pierderile si riscurile pentru banci Pierderile rezultate din conversia creditelor din valuta in lei la cursul istoric difera de la o banca la alta, in functie de valoarea creditelor in valuta din bilanturilor acestora, insa din calculele BNR reiese ca 4 banci vor intra in faliment daca se aplica o lege care ar obliga bancile sa converteasca imprumuturile din valuta in lei la cursul istoric.

In cazul conversiei la cursul zilei, solvabilitatea bancilor se va reduce cu 4 puncte (de la 16% in prezent la 12%), insa nicio banca nu va avea o solvabilitate mai mica decat minimul legal, de 8%. Totusi, unele banci mai puternic afectate vor avea nevoie de suplimentari de capital pana la pragul mai restrictiv cu scop preventiv impus de BNR, de 10%.

Aceasta strategie a BNR, aplicata din iunie 2008, prin care a impus bancilor sa-si majoreze capitalul in vederea absorbtiei socurilor ce ar putea fi produse de criza, s-a dovedit una fericita, intrucat nicio banca nu a fost in pericol de faliment, astfel ca statul nu a fost nevoit sa foloseasca fonduri publice pentru salvarea vreunei banci, cum s-a intamplat in alte tari. Pericolul ramane insa, dupa cum vedem.

Mai mult, avertizeaza seful supravegherii bancilor, un alt risc important ce s-ar putea materializa daca o lege a coversiei creditelor in valuta s-ar aplica este ca actionarii bancilor sa nu mai fie dispusi sa sustina subsidiarele din Romania cu capital suplimentar, daca povara va fi prea mare.

“De exemplu, in cazul in care o banca va avea nevoie de capital suplimentar de 150 de milioane de euro in urma acestei masuri, iar capitalul acesteia este in prezent de 120 de milioane de euro, atunci actionarul s-ar putea gandi ca mai bine abandoneaza banca, ne-o pune in brate, decat sa cheltuie mai mult. Si atunci ce facem cu aceste banci? Facem bail-in (salvarea bancilor cu banii deponentilor)? Sau le bagam in faliment? Cred ca statul are de pierdut mai mult pe termen lung decat are de castigat pe moment cu aceste masuri “, spune Cinteza.

Cum s-ar putea rezolva problema si efectele adverse

Cum ar putea iesi bancile din aceasta problema, in cazul in care totusi s-ar adopta o astfel de lege? O solutie ar fi sa cumpere valuta necesara pentru echilibrarea balantei, operatiune ce poate fi destul de costisitoare, atat pentru banca, cat si pentru BNR si pentru toata lumea, in general, intrucat ar putea avea ca efect o depreciere a leului.

Disparitia valutei din bilanturile bancilor si nevoia acestora de a o inlocui va pune presiune mare pe moneda nationala, astfel ca BNR va trebui sa intervina pentru a atenua socul, cu rezerva sa valutara, cum are de gand sa faca si banca centrala a Ungariei.

Insa adevarata problema este faptul ca bancile nu dispun de suficiente resurse in lei cu care sa cumpere valuta. “Problema este ca bancile nu au suficienti lei pentru a cumpara valuta necesara, de aceea exista riscul sa inceapa o cursa de atragere a depozitelor in lei de la populatie si firme, ce ar putea conduce la cresterea exagerata a dobanzilor.

O astfel de situatie am avut-o in trecut cu Banca Dacia Felix, care folosea depozite pe termen scurt, de 1-3 luni, pentru a acorda credite pe 5-10 ani, iar in momentul cand a ramas fara depozite, a inceput sa plateasca dobanzi uriase ca sa faca rost de lichiditati, ceea ce i-a fost fatal, astfel ca in final a falimentat”, avertizeaza Nicolae Cinteza.

“Noi nu avem suficiente resurse in lei pe termen lung pentru a acoperi mismatch-ul de lichiditate ce apare in cazul transformarii creditelor din valuta in lei, intrucat resursele bancilor in moneda nationala sunt in momentul de fata depozitele pe termene scurte, de sub 1 an.

Doar in cazul in care apare legea obligatiunilor ipotecare, care intarzie sa fie implementata, bancile ar putea emite obligatiuni in lei pe termene lungi ca sa-si restabileasca echilibrul de lichiditate”, adauga oficialul BNR.

Din acest motiv ar putea aparea o alta problema si mai mare, ca bancile sa nu mai poata acorda noi credite pe termen lung, cum sunt creditele ipotecare. “Omoram activitatea de acordare de noi credite ipotecare”, avertizeaza Cinteza.

Apetitul bancilor pentru acordarea de noi credite va scadea si ca efect al scaderii ratei solvabilitatii, ce va impiedica institutiile de credit sa-si asume noi riscuri.

Conversia la cursul zilei este in dezavantajul clientilor

Pana la urma, adauga Cinteza, o conversie a creditelor din valuta in lei la cursul zilei nici nu are aplicabilitate practica pentru clientii bancilor, intrucat acestia ar plati rate mai mari, din cauza faptului ca dobanzile si comisioanele la creditele in lei sunt mai mari deca cele la creditele in valuta.

De unde se deduce ca este vorba de o masura populista, cu atat mai mult cu cat apare exact inaintea alegerilor. “Ce facem daca in urmatorii ani cursul CHF se face iar 2 lei? Facem iar o lege pentru a converti la loc creditele? Nu vedeti cat de ilogica este o astfel de initiativa?”.

BCE: legea nu trebuie sa se aplice retroactiv

Acesta este motivul pentru care autoritatile europene nu sunt de acord cu aplicarea conversiei si la creditele vechi, ci doar la cele noi: tocmai pentru a nu fi afectat echilibrul dintre active si pasive din bilanturile bancilor, ceea ce ar provoca bancilor nu doar pierderi substantiale, ci si capacitatea de acordare de noi credite, dupa cum am vazut.

Intr-o opinie exprimata de Banca Centrala Europeana (BCE) cu privire la legea adoptata de guvernul din Ungaria si ratificata de Parlament cu unele modificari, prin care autoritatile au in vedere transformarea creditelor din valuta in forinti, se arata ca legea are un efect retroactiv care nu respecta art. 23 (5) din Directiva 17/2014 a Uniunii Europene, care se aplica doar creditelor acordate incepand cu 21 martie 2016.

“Aceasta directiva permite statelor membre sa reglementeze in detaliu creditele in valuta, cu conditia sa nu aiba efect retroactiv”, se precizeaza in opinia BCE.

“Intrucat autoritatile ungare recunosc impactul economic semnificativ pe care le vor avea noilor masuri, BCE sugereaza ca autoritatile ungare sa deruleze analize detaliate privind potentialele efecte ale aplicarii retroactive a legii, intrucat acestea ar putea avea efecte semnificative asupra sectorului bancar, afectand negativ stabilitatea sistemului bancar maghiar cu potentiale repercursiuni adverse in economie”, spune BCE.

BCE sugereaza ca autoritatile maghiare trebuie sa ia in considerare, atunci cand aplica astfel de masuri, interesele publicului in general, incluzand institutiile financiare si creditorii, precum si autoritatile responsabile de asigurarea stabilitatii financiare.

“In particular, masurile suplimentare cu privire la conversia creditelor in valuta trebuie sa tina cont de necesitatea de a se mentine stabilitatea financiara, asigurarea unei repartizari potrivite a costurilor intre toti cei afectati si evitarea pe viitor a hazardului moral”, mai arata BCE.

Legea ar putea fi neconstitutionala In conditiile in care si la noi se au in vedere masuri asemanatoare, avertizeaza Nicolae Cinteza, si autoritatile romane responsabile, respectiv ministerul Finantelor, ar trebui sa ceara avizul BCE inainte de adoptarea unor legi care afecteaza stabilitatea sistemului bancar.

Am putea spune chiar, adauga seful supravegherii bancilor din BNR, ca proiectele de lege dezbatute in Parlamentul nostru sunt neconstitutionale, intrucat printr-un act administrativ este afectat dreptul de proprietate al bancilor, prin afectarea capitalului acestora, in urma modificarii retroactive a valorii activelor rezultate din diferenta de curs valutar si din scaderea solvabilitatii.

“De ce nu schimbam si depozitele din valuta in lei, ci doar creditele? Prin aceasta lege este atacat dreptul de proprietate al bancilor”, spune Cinteza. Din acest motiv reprezentantii BNR, Nicolae Cinteza, dar si guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, au cerut initiatorilor legii sa precizeze cine va suporta pierderile rezultate din aplicarea conversiei creditelor.

Pentru ca in Ungaria, unde se pregateste o lege asemanatoare, guvernul a anuntat ca este dispus sa imparta cu bancile o parte din pierderi.

Alternativa radicala din Ungaria

O alternativa radicala la problema creditelor in valuta este cea utilizata de banca centrala a Ungariei, care a anuntat ca este dispusa sa-si sacrifice rezervele pentru a vinde bancilor valuta necesara sa-si echilibreze balantele contabile, pentru a nu fi afectat cursul de schimb, dupa ce guvernul ungar va aproba anuntata lege prin care toate creditele vor fi schimbate din valuta in forinti.

Conversia creditelor in valuta din Ungaria s-ar putea face insa, dupa cum s-a anuntat, la un curs mai bun decat cel din prezent, astfel incat clientii bancilor sa plateasca rate mai mici.

Iar cum orice diferenta de curs presupune piederi importante pentru banci, dupa cum am vazut in exemplul de mai sus, guvernul ungar a anuntat ca este dispus sa imparta cu bancile o parte din povara, pentru a nu afecta prea mult stabilitatea sistemului bancar.

Apropo de Ungaria, tara vecina este luata ca exemplu si la noi de catre unii avocati care cer in instanta rambursarea creditelor la cursul istoric de acordare.Este vorba de cazul Kasler vs. OTP Bank, in care si-a exprimat opinia si Curtea Europeana de Justitie, urmata de o decizie a Curtii Constitutionale in favoarea clientului bancii, care a contestat practica acesteia de a-l obliga sa ramburseze ratele la cursul de cumparare a bancii.

Cazul Kasler vs. OTP nu are aplicabilitate in Romania

“Este vorba de un caz care nu are aplicabilitate in Romania”, spune Nicolae Cinteza, asadar nu poate fi luat ca exemplu la noi. Sa vedem si de ce.

La acordarea creditului in franci, banca maghiara a aplicat un curs de cumparare la conversia acestuia in forinti, de exemplu de 2,5 forinti pentru un CHF, pe cand la rambursarea ratelor, banca a aplicat un curs de vanzare mai mare, de exemplu de 2,7 forinti.

Ceea ce inseamna ca in cazul unui credit de 100.000 de CHF, banca l-a acordat cu echivalentul a 250.000 de forinti, dar il primeste inapoi la valoarea de 270.000 de forinti, obtinand un castig de 20.000 de forinti din diferenta dintre cursul de vanzare si cel de cumparare.

Curtea Europeana de Justitie si Curtea Suprema din Ungaria au considerat ca banca a obtinut un castig nemeritat din aceasta diferenta dintre cele doua cursuri, suplimentara costului creditului cu dobanzile si comisioanele, ceea ce este o practica incorecta (abuziva).

In Romania, insa, bancile nu-si obliga clientii sa-si achite ratele la cursul de vanzare al bancii, ei pot sa-si ramburseze ratele direct in franci sau in alta valuta in care au obtinut creditul, precizeaza Nicolae Cinteza.