Scaderea dobanzii de politica monetara de la 4% la 3,5% la inceputul anului, iar apoi cu inca un sfert de punct in august, concomitent cu excesul de lichiditate intretinut de BNR pe piata interbancara pentru diminuarea dobanzilor la credite, nu a avut efectul scontat, asa cum credea guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si anume sa revina creditarea pe teritoriu pozitiv in aceasta vara.
De la inceputul acestui an, din bilanturile bancilor s-au evaporat credite de 5,1 miliarde lei, in contextul in care creditarea in lei, desi creste, ramane anemica, in timp ce stocul creditelor in valuta scade vertiginos. Asta pentru ca putine imprumuturi se mai acorda in euro sau dolari, in special firmelor exportatoare, persoanele fizice imprumutandu-se acum exclusiv in lei, atat pentru creditele de consum cat si pentru cele imobiliare.
Fata de anul trecut, creditarea este in scadere cu aproape 4 procente, conform datelor BNR din luna agust.
[1]
Se pune, asadar, intrebarea, daca nu cumva BNR ar trebui sa se gandeasca sa adopte masuri neconventionale pentru stimularea creditarii bancilor, asa cum au facut-o si alte banci centrale: primul exemplu este, din nou, cel din Ungaria, unde banca centrala a acordat bancilor credite ieftine detinate special sectorului IMM-urilor, dupa modelul unui program adoptat dupa criza de Marea Britanie.
Recent si Banca Centrala Europeana a lansat un program de finantare (TLTRO) a bancilor cu o valoare de 1 miliarde de euro pe parcursul a 4 ani, la o dobanda de 0,25% (vezi aici detalii) iar mai recent a decis achizitia de obligatiuni garantate cu active si ipoteci (asset-backed securities - ABS), dupa modelul programului denumit Quantitative Easing - QE, derulat de Fed-ul american. (Vezi aici detalii)
Vedem asadar ca nici cu dobanzi aproape de 0%, la cat au ajuns Fed-ul american si BCE, creditarea nu se relanseaza nici in economiile dezvoltate, din cauza recesiunii economice.
Stimulentele monetare neconventionale pot fi, in aceste conditii, o masura eficace pentru revigorarea creditarii si implicit a consumului si productiei.
Este adevarat ca la noi BNR inca mai are camp de manevra cu dobanda de referinta, insa din evolutia negativa a creditarii in acest an vedem ca Isarescu avea dreptate cand spunea ca nu de dobanzi depinde relansarea creditarii.
Altele sunt cauzele principale ale scaderii stocului de imprumuturi, printre care procesul de deleveraging, de retragere a finantarilor bancilor-mama acordate subsidiarelor romanesti, dar mai ales problema creditelor neperformante si necesitatea curatarii bilanturilor bancilor, in contextul aderarii la Uniunea Bancara si la o supraveghere la nivel centralizat de catre BCE.
Dupa cum am vazut saptamana trecuta, Initiativa de la Viena a avertizat din nou ca trebuie sa rezolvam problema neperformantelor pentru a relansa acordarea de noi credite.
In graficul de mai jos publicat de BERD se vede ca Romania, alaturi de Ungaria, se confrunta cu o scadere a volumului de credite, spre deosebire de Polonia sau Slovacia, unde imprumuturile sunt in crestere.
[2]
Lucrurile au inceput sa se miste putin si la noi in ultimul timp, dupa cum am vazut, odata cu vanzarea de catre banci a unor pachete mari, de peste 1 miliard de euro, de neperformante, si implicit asumarea pierderilor aferente.
Sa nu uitam ca acest proces de curatire a bilanturilor bancilor are ca efect nu doar o reducere a ratei creditelor neperformante, ci si o diminuare a stocului de credite, astfel ca statisticile BNR sunt din acest punct de vedere deformate, nearatand evolutia volumului de credite noi acordate populatiei si sectorului economic.
Dar dincolo de toate aceste statistici, se pune intrebarea daca nu cumva avem, intr-adevar, nevoie de un program serios de stimulare a creditarii initiat de BNR.
Nu o noua “electorata”, nu o banca de dezvoltare sau un fond de garantare a creditelor, ci un program serios, dupa modelul altor banci centrale, in special dupa modelul BCE.
Mai ales ca mediul economic pare a ramane destul de dificil, conform ultimelor semnale, dupa doua trimestre de scadere a PIB-ului.