www.bancherul.ro
Publicatie online stiri bancare



Se incinge problema conversiei creditelor in valuta: 3 banci s-au prezentat la BNR si au amenintat cu declansarea procedurii de infringement impotriva Romaniei

Autor: Bancherul.ro
2014-09-23 14:37

"Un numar de 3 banci destul de mari s-au prezentat la directia supraveghere a BNR si m-au informat ca daca directiva europeana privind conversia creditelor din valuta in moneda nationala e transpusa la noi in alte conditii si vor fi obligate sa schimbe creditele la cursul din data acordarii, vor cere declansarea procedurii de infringement pentru Romania", a declarat, cu cateva momente in urma, Nicolae Cinteza (foto), directorul de supraveghere a bancilor din cadrul BNR, la comisia de buget, finante si banci din Camera Deputatilor, unde se dezbate un proiect de lege privind conversia creditelor din valuta in lei initiat de deputata PSD, Ana Birchall.


Cinteza spune ca proiectul de lege trebuie sa transpuna exact directiva europeana nr.17 din 2014, atat in privinta nemodificarii costurilor creditelor convertite din valuta in lei, cat si prin aplicarea legii doar pentru creditele acordate din martie 2016, nu si la cele in vigoare.


Cinteza a spus ca e nevoie de o definire foarte clara a notiunii de costuri suplimentare aferente conversiei creditelor, conform prevederilor art. 4 alin. 13 din Directiva, unde e definit costul creditului.


Respectivul articol defineste „costul total al creditului pentru consumator” si înseamnă costul total al creditului pentru consumator, conform definiției de la articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE, incluzând costul evaluării bunului, în cazul în care o astfel de evaluare este necesară pentru obținerea creditului, dar excluzând taxele de înregistrare pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil. Acesta exclude orice taxe plătibile de către consumator pentru nerespectarea angajamentelor prevăzute în contractul de credit.


"Orice modificare a conditiilor initiale ale creditelor trebuie tratata ca restructuare si presupune aceeasi analiza ca la acordare, respectiv o reevaluare a calitatii consumatorului si capacitatii sale de rambursare", a declarat Cinteza, precizand ca si garantiile aferente creditului trebuie reevaluate.


El a precizat ca in cazul in care legea se adopta cu actuala formulare neclara in privinta costurilor, atunci bancile vor fi obligate, conform normelor bancare, sa constituie provizioane suplimentare aferente creditelor reevaluate, ceea ce inseamna pierderi.


Ana Birchall: legea mea nu este o transpunere a directivei europene


Deputata Ana Birchall l-a contrazis pe Cinteza, sustinand ca proiectul ei de lege nu reprezinta o transpunere a Directivei 17, fiind initiat in februarie, inainte de adoptarea directivei europene.


Ana Birchall: “Nu este adevarat legat de procedura de infringement. Eu am spus de la inceput ca nu transpun directiva, nu e treaba noastra, ci a autoritatilor. Ce fac eu si colegii mei in calitate de deputati este sa venim in intampinarea Directivei 17 ce trebuie transpusa in legislatia nationala pana in martie 2016, iar numai in cazul in care aceasta nu se va transpune pana atunci, riscam sa fie declansata procedura de infringement.”


Deputata PSD a tinut sa mai faca urmatoarele precizari: "V-as ruga tare mult sa intelegeti ca aceasta initiativa legislativa a fost facuta pornind de la cele mai bune intentii, nu sa punem creditorii in capul creditorilor sau invers… dar repet sa se inteleaga: nu este o transpunere a directivei europene. Vine in intampinarea acestei directive europene.


[1]


Cei care comenteaza, gelosi fiind probabil ca nu au avut ei aceasta idee, sustinand ca e facuta cu scop electoral, as dori sa se uite cand a fost introdusa aceasta lege: in februarie, anul acesta, inainte ca directiva sa fie adoptata. Mai mult decat atat, acest proiect de lege este la pachet cu un alt proiect de lege extrem de important din punctul meu de vederre, si anume insolventa persoanelor fizice.


Deci va rog sa nu induceti ideea in aceste dezbateri ca suntem impotriva BNR, impotriva sistemului bancar, pentru ca nu este deloc adevarat, din contra. Si in perioada de consultare si in toata aceasta procedura este normal sa ne adunam la aceeasi masa, inclusiv BNR, care a venit cu un amendament cu care eu sunt de acord ca trebuie eliminat (conversia sa se faca doar in valuta in care clientii bancilor isi incaseaza veniturile, nu in orice alta moneda).


Multumesc BNR si bancilor care au inteles importanta elaborarii unei legi care intr-adevar sa ajute si oamenii de buna credinta care nu pot sa-si plateasca creditele, dar nici sa puna in pericol sistemul bancar."


Declaratia lui Nicolae Cinteza la comisia de buget-finante din Camera Deputatilor


Nicolae Cinteza: "E corect ce s-a spus aici, ca proiectul de modificare a OUG 50 reprezinta o transpunere a directivei europene nr.17 adoptata in februarie 2014, iar opinia BNR a fost transmisa Parlamentului printr-o scrisoare semnata de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu.


Problemele pe care as vrea sa le ridic eu, in calitate de director al directiei de supraveghere din BNR, tocmai pentru a evita anumite ambiguitati care pot sa apara in procesul de implementare a modificarilor respective, se refera la definirea foarte clara a notiunii de costuri suplimentare.


Reamintesc ca la art 4 alin 13 din directiva e definit foarte clar costul creditului.


Reamintesc de asemenea ca orice modificare a conditiilor initiale de acordare a unui credit, conform regulamentului emis de Autoritatea Bancara Europeana, trebuie tratat ca o restructurare de credit, iar orice restructurare presupune aceeasi analiza, daca norma bancii nu prevede altfel. Si in general nu prea se prevede altfel in normele bancilor, deci presupune aceeasi analiza care s-a facut initial la acordarea creditului.


Cu alte cuvinte, presupune si o reevaluare a calitatii activelor clientului si a capacitatii lui de rambursare a creditului.


In conditiile date se modifica atat moneda cat si valoarea creditului, se trece dintr-o valuta in alta valuta, implicit notiunea de costuri suplimentare care nu trebuie sa apara (dupa cum prevede legea) nu poate fi respectata de catre banca, pentru ca banca va trebui sa-si modifice structura pasivelor care au stat la baza acordarii creditului.


In pasiv, in cazul creditelor in franci elvetieni, banca ramane cu franci elvetieni, dar din activ ii dispar activele in franci elvetieni, ceea ce inseamna ca banca in mod automat intra pe o pozitie valutara scurta, pentru care, conform directivei 48 privind institutiile de credit, apare o cerinta suplimentara de capital.


Deci notiunea aceasta trebuie foarte clar definita, pentru ca, in primul rand, ea nu poate fi respectata de banci, independent de consumator. Daca ramane asa definitia privind costurile suplimentare, fara sa fie foarte clar specificat, costuri suplimentare apar in primul rand pentru banci.


Al doilea lucru pe care as vrea sa-l supun atentiei dumneavoastra este ca disparitia unor costuri in valuta din activul bilantului, asa cum v-am spus, in mod direct, automat, va trece banca intr-o pozitie valutara scurta. Ce inseamna asta: banca va ramane cu obligatii in valuta – depozitele pe care le-a atras de la diversi clienti si care au fost folosite ca sursa pentru a se acorda creditul.


Depozitele respective raman in aceeasi valuta in care au fost exprimate pana in acel moment, iar banca nu poate interveni deloc asupra acestora, pentru ca are un contract cu deponentii care au venit si au depus bani la banca, sau are un contract cu un creditor international de la care banca s-a imprumutat cu franci elvetieni.


Acei creditori nu vor accepta sub nicio forma, pentru ca nu e momentul prielnic sa intrerupa contractul de finantare a bancii romanesti. De aceea, in mod automat banca romaneasca trebuie sa faca operatiuni de swap, care sunt generatoare de costuri, ca sa-si echilibreze pozitia valutara. Altfel, directia de supraveghere ii va cere capital de 8% din suma reprezentand o pozitie valutara scurta, iar in momentul de fata nu cred ca actionarii bancilor sunt dispusi sa vina cu capital.


Ultimul lucru pe care as vrea sa-l supun atentiei dumneavoastra sunt prevederile articolului 43, alliniatul 1, conditii tranzitorii, din proiectul de directiva, care spun ca prezenta directiva nu se aplica contractelor de credit existente inainte de 21 martie 2016.


Va informez de asemenea, pentru ca trebuie sa stiti in adoptarea deciziei pe care o veti lua, ca 3 banci destul de mari din sistem s-au prezentat la sediul directiei de supraveghere si m-au informat ca in conditiile in care directiva este transpusa in legislatia nationala in alte conditii decat asa cum este ea, prin grupul bancar-mama vor cere declansarea procedurii de infringement pentru Romania."


4 banci dau faliment daca se face conversia la cursul din data acordarii creditului, iar pierderile trebuie suportate de bugetul de stat


Nicolae Cinteza a mai spus urmatoarele, in finalul audierii la Parlament:


"Eu am ramas cu impresia ca s-a inteles aici ca nu am fi de acord cu aceasta conversie si nu stiu de ce, mai ales ca in spatele ei vine o directiva pe care vrem nu vrem trebuie transpusa. Deci nu putem spune nu acestei initiative legislative. Problema pe care am ridicat-o a fost de clarificare a unor notiuni care sa evite ambiguitatile in a o aplica.


In plus, foarte corect zic eu, din punctul meu de vedere, pentru ca noi supraveghem deponentii, nu cred ca cineva in tara asta cunoaste mai bine decat ANPC si BNR abuzurile pe care le-au facut bancile in procesul de creditare. Si daca au fost schimbari de conducatori in perioda asta, desi nu putem face public lucrul acesta, dar va garantez ca multi dintre ei au fost schimbati ca urmare a solicitarii noastre.


Un singur lucru as dori sa va spun: inchipuiti-va ca o banca care atrage un depozit in franci elvetieni de 100.000 de euro si da un credit de 100.000 de euro. Discutam astazi de conversia creditului de 100.000 d euro: atunci cand va trebui sa ramburseze depozitul respectiv, banca va trebui sa dea tot 100.000 de euro, la cursul in vigoare la data respectiva.


Diferenta dintre echivalentul in lei al acelui depozit si echivalentul in lei al creditului, si aici nu sunt de acord cu ce a spus un reprezentant al protectiei consumatorilor, s-a stabilit un curs oarecum anterior datei in care se face tranzactia. In conditiile in care se alege un alt curs decat cursul din data in care se face tranzactia, respectiv cursul din data in care s-a acordat creditul, pentru ca pe asta a fost facuta simularea, 4 banci dau faliment.


Iar bugetul de stat trebuie sa acopere diferenta pe care trebuie sa o plateasca fondul de garantare si suma de care dispune fondul de garantare, care e cam de 3 miliarde de lei. Deci sunt lucruri care trebuie discutate foarte clar in stransa legatura si cu partea de pasiv a bancii.


De acord cu conversia, dar in conditii prevazute in directiva. Asa cum e prevazut in momentul de fata in proiectul de lege, e corect, pentru ca se face conversia la cursul din data tranzactiei, deci eu personal nu am nimic impotriva conversiei."


Problema pasivelor in valuta si costul swap-ului valutar


Nicolae Cinteza: "Problema e atunci cand o banca are obligatii mai mari decat active si intra intr-o pozitie valutara scurta, caz in care reglementarea europeana spune foarte clar ca in masura in care pozitia iese dintr-un anumit interval trebuie impus capital suplimentar.


Ca sa iasa de sub incidenta acestei reglementari, banca trebuie sa modifice structura pasivelor, adica sa faca un swap valutar, ceea ce inseamna un cost suplimentar. Prevederea din proiectul de lege, "fara costuri suplimentare", deci fara sa spui pentru cine si ce structura de costuri trebuie evitata, e neclara.


Banca lucreaza cu banii deponentilor, deci atunci cand aplicam o masura de genul acesta trebuie sa ne gandim si la deponenti, pentru ca sunt banii lor.


Inchipuiti-va ca o banca mica, care atrage un depozit de 100.000 de franci elvetieni, da un credit de 100.000 de franci elvetieni, apoi apare proiectul de lege privind conversia si modifca structura activului, obliga banca sa converteasca creditul din franci elvetieni in lei, dar in pasiv ramane obligatia de a plati 100.000 de franci elvetieni la scadenta depozitului.


Asta e o problema pentru banca, intrucat este un cost pe care banca trebuie sa si-l asume. Vorbim doar de convertirea activelor in valuta, dar intre noi fie vorba, de convertirea de pasive s-a uitat. Noi in primul rand protejam deponentii.


Se pune asadar problema impartirii costurilor.


E adevarat ca si bancile nu au fost suficient de transparente si structura unui contract de credit, asa cum a fost formulat, da nastere la interpretari. Vedeti cazul de la Galati, unde desi deponentul avea dreptul sa ceara convertirea creditului atunci cand variatia de curs era mai mare de 10%, de fapt el nici nu a cerut conversia creditului. (Cinteza nu a citit stirea zilei de astazi din Bancherul.ro, in care se arata ca de fapt clientul Volksbank a cerut conversia, dar banca a refuzat, dupa cum se arata in motivarea deciziei de la Galati n.r.)


Am fost informat de unele banci ca in conditiile transpunerii directivei altfel decat in forma initiala, vorbeau de procedura de infringement, dar convingerea mea ca referirea lor era strict la conversia din data acordarii creditului si nu cred ca se refereau la altceva, o prevedere care in momentul de fata a fost discutata doar ca amendament si nu urmeaza a fi aplicata.


Cum ar putea aplica bancile conversia? Noi nu intervenim in reglementarile bancilor cu privire la acordarea creditelor, administrarea riscurilor se face de fiecare banca, nu de BNR."


Bancile si BNR urmeaza asadar sa realizeze o analiza a costurilor pe care le-ar avea in urma conversiei, pentru a se vedea impactul legii si modul in care s-ar putea aplica."