Pesoanele care au credite in valuta ar putea plata rata la cursul semnarii contractului, titreaza Pro TV. O stire complet falsa, din pacate, care dovedeste neprofesionalismul jurnalistilor, rezultat dintr-o interpretare gresita a unor termeni de specialitate juridici si financiari, dificil de inteles, precum si a intereselor financiare neonorabile ale unor avocati, precum Gheorghe Piperea, implicati in procese cu bancile.

Sa vedem insa despre ce este vorba in acest caz, o decizie data de Curtea de Justitie a Uniunii Europene intr-un proces dintre o familie din Ungaria care are un credit in franci elvetieni luat de la OTP Bank, care a cerut sa-si plateasca rata la cursul de vanzare, si nu cel de cumpare, dar din prezent, nu de la data acordarii creditului. Confuzia vine din faptul ca banca a practicat, la acordarea creditului, in 2008, un curs de cumparare, pe cand la rambursarea ratelor practica un curs de vanzare.

Creditul a fost luat in forinti, la cursul de cumparare, dar se ramburseaza la cursul de vanzare

Este vorba de un credit in franci elvetieni, dar pe care care clientul l-a primit, la cererea sa, in moneda locala, forinti maghiari, probabil pentru ca avea nevoie de forinti, nu de franci. Daca va intrebati de ce a luat creditul in franci daca avea nevoie de forinti, raspunsul e simplu: ca si in Romania si peste tot in acea perioada, francul elvetian avea dobanda mai mica, asadar era mai ieftin de imprumutat.

Contractul de credit prevedea ca imprumutul, care era in franci, era schimbat din franci in forinti, la cursul de vanzare a bancii, ceea ce este firesc. Cu alte cuvinte, intrucat clientul voia forinti, banca a schimbat francii in forinti, adica i-a vandut clientului forinti in schimbul francilor imprumutati.

A fost, asadar, normal, ca banca sa utilizeze cursul de vanzare la schimbarea francilor in forinti.

Mai departe, contractul prevedea ca ratele la credit, ce trebuiau achitate, fireste, tot in franci, din moment ce era vorba de un imprumut in franci, sa fie calculate la cursul de cumparare franc-forint, nu la cel de vanzare.

Ceea ce este, de asemenea, firesc. Intrucat, pentru a schimba forintii in francii necesari rambursarii ratei, clientul cumpara franci de la banca.

Dar, dupa cum se stie, exista o diferenta intre cursul de cumparare si de vanzare la schimbul valutar, atat la banci cat si la casele de schimb: cursul de cumparare este mai mic deca cel de vanzare. Adica banca cumpara francul mai ieftin de clienti si o vinde mai scump, diferenta fiind profitul acesteia. La fel si in cazul caselor de schimb valutar independente.

Cand cumparam valuta, banca aplica cursul de vanzare

Clientul OTP Bank s-a plans exact de acest lucru: ca banca aplica, la rambursarea ratelor, cursul de vanzare, mai mare decat cel de cumparare, utilizat la furnizarea creditului.

Plangerea nu pare a fi justificata, intrucat este firesc, dupa cum am spus mai sus, ca banca sa aplice cursul de vanzare, intrucat furnizeaza clientului valuta de care are nevoie pentru achitarea ratei.

Clientul trebuie sa ramburseze rata in valuta, iar pe aceasta o procura fie cumparandu-o de la banca, fie de la o casa de schimb, fie pur si simplu are valuta de altundeva si o depune la banca, fara sa mai faca schimbul valutar.

Cum este in Romania

Asa se intampla si la bancile romanesti. Sunt oameni care cumpara euro sau franci de la o banca sau de la o casa de schimb, la o rata de schimb mai avantajoasa, pentru a achita rata in valuta la banca de la care a luat creditul, dar care practica o rata de schimb mai scumpa.

In cazul creditelor in valuta acordate de bancile romanesti, acestea nu-si obliga clientii, in contracte, sa ramburseze ratelele la cursul de vanzare a bancii. Clientii au libertatea sa faca rost de valuta de oriunde si sa-si plateasca rata.

Ce prevede un contract de credit in valuta la o banca romaneasca

Iata ce prevede contractul de credit in valuta al unei banci romanesti in privinta modului de acordare a creditului si de rambursare a ratelor in valuta:

- Creditul va fi pus la dispozitia imprumutatului concomitent cu vinderea valutei contra lei (daca este cazul), la cursul de schimb al bancii, riscul valutar aferent fiind suportat de imprumutat.

- In cazul achizitionarii unui imobil, la solicitarea expresa a imprumutatului si cu respectarea reglementarilor valutare in materie, creditul va putea fi pus la dispozitie direct in valuta, in toate cazurile, numai cu acordul expres al bancii.

- Rambursarea creditului se va face lunar, in valuta creditului, imprumutatul suportand riscul de shimb valutar generat de efectuarea platii.

Banca din Ungaria nu ofera un serviciu de schimb valuar

Problema la contractul de credit al clientului din Ungaria este ca acesta prevede ca rambursarea se face la cursul de vanzare a bancii. Cu alte cuvinte, precizeaza Curtea de Justitie a Uniunii Europene, contractul prevede doar rata de conversie intre forinti si franci ce va fi utilizata la rambursarea ratei, fara sa se precizeze ca banca ofera un serviciu de schimb valutar.

In absenta unui astfel de serviciu, precizeza Curtea, costurile rezultate din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cel la cumparare, ce trebuie suportate de client, nu pot fi considerate drept remuneratie pentru un serviciu. Cu alte cuvinte, Curtea este de parere ca aceasta prevedere ar putea fi o clauza abuziva.

Dar, atentie! Asta nu inseamna in niciun caz ca banca trebuie sa calculeze ratele la alt curs, si anume cel de cumparare! Instanta locala este cea care trebuie sa stabileasca modul de achitare a ratelor, in spiritul directivei europene, adica sa restabileasca echilibrul intre parti.

Ceea ce inseamna ca instanta ar putea decide ca rambursarea ratei sa se faca la cursul de cumparare, nu cel de vanzare, dar din momentul achitarii ratei, nu cel al acordarii creditului, sau la alegerea clientilor: nu la cursul bancii de la care a obtinut imprumutul, ci poate sa cumpere valuta necesara de pe piata, la cea mai avantajoasa rata, asa cum se intampla si in Romania.

Asadar, problema dezbatuta de Curte nu este, in niciun caz, daca imprumutul se ramburseaza la cursul la care a fost acordat creditul, in 2008, care era mult mai scazut decat acum, ci rata de schimb practicata: cea de vanzare sau cea de cumparare.

Ceea ce este total diferit. Intrucat, daca ar fi vorba ca ratele se se plateasca la cursul la care a fost obtinut imprumutul, atunci clientul scapa de riscul valutar, pe care si l-a asumat, fireste, in momentul contractarii creditului. In aceasta situatie, riscul cursului ar fi aruncat asupra bancii, ceea ce nu ar fi corect.

De altfel, in contractele de credit ale bancilor romanesti, se precizeaza clar ca in cazul imprumuturilor in valuta, clientul isi asuma riscul valutar.

De alfel, chiar Curtea Suprema din Ungaria a decis recent ca cei care au credite in valuta trebuie sa suporte riscul valutar, acesta neputand fi pus doar pe umerii bancilor, dupa cum vor politicienii, pentru a castiga voturile populatiei la alegeri.