Programul anuntat de guvern privind acordarea unui credit fiscal de pana la 300 de lei lunar celor cu venituri sub 1600 de lei, angajati sau pensionari, in vederea reducerii ratelor lunare la banca pentru o perioada de 2 ani, s-ar putea dovedi benefic, intrucat poate duce la reducerea creditelor neperformante din portofoliile bancilor, precum si la stimularea consumului.
Sunt principalele 2 argumente invocate de guvern si de BNR pentru aprobarea acestuia, argumente ce stau in picioare si nu pot fi contestate, cel putin in teorie. Ramane de vazut daca se vor verifica si in practica.
Mai exista insa alte doua argumente in favoarea programului, pe care autoritatile nu le-au subliniat cum se cuvine, dar care sunt, de asemenea, foarte importante, nu atat prin impactul financiar cat mai ales prin aspectul educatiei financiare si a stimularii unui comportament corect in relatia cu banca si cu statul.
In primul rand, este vorba de faptul ca acest program nu prea poti sa-l califici drept unul electoral si populist, cum poate fi caracterizat, de exemplu, cel din Ungaria, prin care bancile sunt obligate de guvern sa converteasca imprumuturile in valuta la un curs fix, mult mai mic decat cel din prezent. Acel program este, in mod clar, un ajutor social acordat populatiei si implicit o pierdere directa pentru banci.
La noi in schimb, programul propus de guvern poate fi caracterizat drept pomana electorala doar de catre criticii guvernului si partidele de opozitie. Pentru ca, desi este vorba de un aşa-zis credit fiscal de maxim 300 de lei lunar, acestia nu sunt bani in buzunar primiti de populatie ci vine sub forma unei scutiri de impozit. Suma se deduce din impozitul datorat statului. Asadar, pentru a beneficia de ei, trebuie mai intai sa platesti statului impozit pentru castigul prestat din munca.
Cu alte cuvinte, indirect, prin acordarea acestei facilitati statul incurajeaza munca legala. Ceea ce este foarte important si poate fi considerat, din acest punct de vedere, si un program de stimulare a muncii in legalitate, mai degraba decat un program electoral.
Iar acesti 300 de lei nu sunt nicidecum banii altora platiti statului, cum surprinzator de superficial gandesc unii, preluati inclusiv de guvernatorul Isarescu, ci banii pe care aceeasi persoana i-ar fi platit statului sub forma de impozit integral, in lipsa creditului fiscal.
In al doilea rand, la fel de important, cei maxim 300 de lei sunt destinati in final platii ratelor la un credit si nu pentru alceva. Asadar, din nou, se incurajeaza un comportament corect, de achitare a datoriilor catre banca. Nu va exista, asadar, riscul ca bancile sa piarda acea jumatate de rata neincasata initial timp de doi ani, intrucat aceasta se va intoarce ulterior prin intermediul statului, ca facilitate la plata impozitului.
Bancile nu pierd asadar venituri de 4 miliarde de lei, cum la fel de simplist afirma altii, ci mai degraba bancile au garantia ca aceste sume le vor incasa peste 2 ani de la clienti de fapt, nu de la stat, intrucat e vorba de impozitul platit de ei statului.
Intre timp, in perioada celor doi ani cu rate mai mici, clientii vor avea mai multi bani la dispozitie pentru consum sau investitii, in timp ce bancile vor avea mai putine credite neperformante si implicit mai putine pierderi.
Toata lumea are de castigat, iar in aceste conditii dezavantajele acestui program sunt greu de depistat. Ar fi doua: cel al hazardului moral, de care BNR a avut grija, impunand ca programul sa fie optional, la latitudinea bancilor, astfel incat acestea sa acorde facilitatea de reducere a ratei doar celor care au intr-adevar nevoie de ea, clienti de buna credinta care vor rambursa creditul pana la final.
Iar faptul ca programul cade intr-un an electoral, asta e viata, pana la urma jocurile sunt politice si sunt facute de cei de la putere. Dar daca programele propuse de ei sunt corecte si nu au doar iz populist, chiar nu ai ce sa le reprosezi.
