Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDB) îndeplinește în prezent (în afară de funcția de garantare a depozitelor) și funcții din aria stabilizării bancare, se arata in ultimul buletin informativ al institutiei.

Este vorba de 4 astfel de functii de stabilitate bancara, dupa cum se arata in ultimul buletin informativ al FGDB:

- transferul total sau parțial de active și pasive ale unei instituții de credit către una sau mai multe instituțiile eligibile;

- administrator delegat și, după caz, acționar la o instituție de credit în dificultate, dacă anterior s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective;

- transferul de active și pasive de la o instituție de credit către o bancă-punte care se constituie în acest scop;

- exercitarea calității de acționar unic și a atribuțiilor consiliului de supraveghere al unei bănci-punte.

Potrivit FGDB, “indiferent de responsabilitățile specifice schemelor de garantare a depozitelor, modalitatea în care se realizează reglementarea și supravegherea bancară, precum și modul în care sunt soluționate situațiile băncilor cu probleme au un impact major asupra costurilor și a altor aspecte ale activității schemelor de garantare a depozitelor.

Identificarea timpurie a băncilor cu probleme este foarte importantă în funcționarea eficientă a schemelor de garantare a depozitelor. În acest mod, se poate asigura pregătirea necesară în eventualitatea apariției unui eveniment care solicită implicarea schemei de garantare a depozitelor, situație în care aceasta va trebui să aloce în timp util resursele financiare, umane sau alte resurse necesare (pentru realizarea plăților de compensații sau pentru transferul activelor ca parte din tranzacții de cumpărare de active și asumare de pasive).

În plus, identificarea timpurie a deficiențelor și amenințărilor cu care se confruntă băncile membre permite autorităților de supraveghere și altor participanți la sistemul de asigurare a stabilității financiare să aplice măsurile care se impun în vederea prevenirii falimentelor bancare.

Indiferent care este instituția căreia îi revin aceste responsabilități, este important ca identificarea faptului că o bancă este sau va fi în dificultăți financiare serioase să se facă timpuriu, iar procedurile de intervenție și soluționare să fie inițiate cu promptitudine și pe baza unor criterii bine definite.

Acestea trebuie să fie stabilite prin reglementări și să fie bine înțelese de către bănci și acționariatul acestora.

Introducerea planurilor de redresare și restructurare a băncilor cu probleme, care au fost propuse de Consiliul pentru Stabilitate Financiară și de Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară, implică o coordonare strânsă între participanții la sistemul de asigurare a stabilității financiare în toate etapele (dezvoltare, revizuire, aprobare și implementare).”