Ministrii de finante din zona euro au ajuns saptamana trecuta la un acord privind Mecanismul Unic de Rezolutie (SRM) prin intermediul caruia vor fi salvate bancile europe cu probleme incepand de anul viitor, dar care este apreciat ca fiind prea greoi si birocratic pentru a fi eficient si a revigora increderea in banci. O forma finala, cu posibile imbunatatiri, urmeaza insa sa fie aproabata de Parlamentul European.

Mecanismul Unic de Rezoluție (SRM), împreună cu Mecanismul Unic de Supraveghere (SSM) și Mecanismul Unic de Garantare a Depozitelor, constituie cei trei piloni de bază ai planificatei uniuni bancare din zona euro.

Noul plan are menirea de a evita pe viitor situatii ca acelea din Grecia, Irlanda si Cipru, cand bancile din aceste tari s-au prabusit si au dus statele in pragul falimentului, acestea fiind salvate de institutiile financiare internationale conduse de FMI.

Noul mecanism pentru salvarea bancilor este considerat greoi si dificil de implementat, dupa cum precizeaza Reuters, din cauza faptului ca Germania nu doreste ca pentru salvarea bancilor fallimentare sa plateasca toate tarile europene, dintr-un fond comun.

Procedura salvarii unei banci va fi urmatoarea: Banca Centrala Europeana, cea care va prelua supervizarea bancilor europene de anul viitor, va fi cea care va declara o banca in stare de dificultate, dupa care Mecanismul de Rezolutie, Comisia Europeana si tarile din zona euro vor trebuie sa stabileasca un acord comun de salvare.

Ministrul german de Finanțe, Wolfgang Schaeuble, a declarat ca noul mecanism de salvare va fi suficient de eficient pentru a fi pus in aplicare intr-un week-end, astfel incat o banca in pericol de faliment vineri sa poata functiona iar normal luni.

El insa s-a opus ca bancile sa fie salvate direct din fondul european de salvare, denumit Mecanismul European de Stabilitate (ESM), cu rezerve in valoare de 500 de miliarde de euro. Pentru a salva o banca in dificultate, banii trebuie ceruti la ESM de catre tara in care functioneaza respectiva banca, urmand o procedura umilitoare si cu anumite conditii.

Ceea ce reprezinta o deviatie de la scopul initial al unei uniuni bancare, acela ca guvernele in dificultate sa fie ajutate sa salveze bancile care pot pune in pericol solvabilitatea unei tari, asa cum se intampla in Statele Unite, unde guvernul federal poate transfera fonduri pentru a ajuta un stat care are nevoie de ajutor.

In schimb, bancile in pericol de faliment vor fi salvate de celelalte banci, care vor contribui la Fondul Unic de Rezolutie cu fonduri totale de 55 de miliarde de euro in urmatorii 10 ani.

Până atunci, dacă nu vor exista suficienți bani din taxe, guvernele vor putea impune mai multe taxe pe bănci sau ar putea utiliza bani publici. Dacă un guvern nu are suficienți bani, va putea împrumuta de la ESM (Mecanismul European de Stabilitate), cum a făcut Guvernul de la Madrid pentru a recapitaliza băncile spaniole în 2012.

Comisarul european pentru piață internă și servicii Michel Barnier, si-a exprimat nemultumirea cu privire la forma acordului: „In comparatie cu propunerea originala, am nemultumiri, as fi vrut ca unele lucruri sa se decida altfel”, a declarat el.

Si Banca Centrala Europeana a pledat pentu un sistem mai simplu de salvare a bancilor.

Parlamentul European va stabili insa forma finala a mecanismului, iar dorinta este sa se evite situatii neplacute ca acelea prin care au trecut Dexia si Fortis.

BCE va prelua activitatea de supervizare bancară în zona euro începând din luna noiembrie a anului următor, iar înainte de asta va evalua starea de sănătate a peste 130 de bănci printr-o analiză amănunțită a calității activelor lor.