Una dintre prevederile contractelor de credit apreciate drept clauze abuzive de avocatii clientilor bancilor este dobanda variabila a bancii, care intra in vigoare dupa o perioada de 6 sau 12 luni, mai mare decat dobanda fixa platita in primii ani, care era de regula una promotionala, practicata de banci in goana lor dupa atragerea a cat mai multor clienti.

Multe credite s-au acordat in perioada 2007 si 2008, inaintea crizei, cand lumea avea si bani si rate mici la credite, datorita acelor dobanzi promotionale, care insa erau valabile doar 6 luni sau un an, adica exact pana in momentul in care a venit criza, moment in care oamenii s-au trezit si fara bani si cu rate mai mari la credite.

Aceasta situatie, favorizata si de modificarile OUG 50/2010, a reprezentat un filon de aur pentru avocati, dupa cum recunoastea chiar unul dintre cei care au ajuns celebri datorita proceselor colective dintre clienti si banci. Ei au speculat aceasta situatie, reclamand faptul ca majorarea dobanzilor ar fi fost abuziva, in principal pentru ca dobanzile variabile ale bancilor nu erau cunoscute de catre clienti, iar modul lor de calcul nu era transparent.

Este adevarat ca, in unele cazuri, precum cel al BCR, netransparenta dobanzii variabile a permis bancii sa o majoreze, probabil, nejustificat, desi indicele Euribor, care intra in calculul dobanzii variabile, scazuse abrupt dupa criza.

In alte cazuri insa, precum cel de fata, banca nu a majorat dobanda variabila, sau cel putin clientul nu a reclamat acest fapt. Problema clientului acestei banci, Banca Romaneasca, este faptul ca nu si-a mai putut achita ratele dupa ce a expirat dobanda promotionala, mai mica decat cea variabila a bancii, care a intrat in vigoare dupa 6 luni, in martie 2009, adica exact dupa venirea crizei.

El a cerut judecatorilor sa constate ca dobanda de referinta a bancii este abuziva, intrucat atat valoarea ei, cat si modul de calcul, nu i-au fost comunicate la incheierea contractului. Un motiv justificat, dupa parerea noastra, intrucat clientul trebuia sa stie cat va plati ulterior, dupa expirarea perioadei cu dobanda promotionala. Nu inseamna ca daca ar fi stiut, nu ar mai fi luat creditul - oamenilor nu prea le pasa atunci cat costa creditul, pentru ca erau siguri ca veniturile le vor creste in permanenta - dar, corect ar fi fost ca pretul creditului sa fie cat mai transparent, inca de la inceput.

Nu de aceeasi parere au fost si instantele care au judecat acest caz. Toate cele trei instante care au judecat acest caz, inclusiv Inalte Curte de Casatie si Justitie, care a dat decizia irevocabila in favoarea bancii, au apreciat ca banca nu era obligata sa-i comunice clientului valoarea dobanzii variabile si modul ei de calcul, fiind suficient ca acesta a fost constient de faptul ca dobanda se va modifica. Cu aceasta abordare nu putem fi de acord, dupa cum am spus, intrucat orice client trebuie sa stie de la inceput, macar orientativ, care va fi dobanda dupa 6 luni sau 1 an.

Judecatorii au apreciat insa ca a fost suficient pentru client sa stie ca dobanda i se va schimba, iar daca voia sa stie care este nivelul dobanzii variabile si modul de calcul, ar fi trebuit sa ceara asta bancii. O decizie destul de controversata, desi, dupa cum vom vedea, este irevocabila.

Care este problema cu creditul

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr.7234/1285/2010 a emis, in februarie 2012, o decizie irevocabila in favoarea Bancii Romanesti, membra a National Bank of Greece (NBG), care a fost data in judecata de catre un client dupa ce acesta nu si-a mai platit integral ratele la un credit si a fost raportat la Biroul de Credit, motivand ca banca i-a majorat abuziv dobanda.

Este vorba de un credit in valoare de 37.000 de euro obtinut in septembrie 2008, in a carui contract se arata, la art.6, ca dobanda este fixa in primele 6 luni, dupa care clientul va plati dobanda variabila a bancii, compusa din dobanda de referinta a bancii la care se adauga marja fixa de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in functie de evolutia dobanzii de referinta a bancii.

In contract se mai arata ca aceasta dobanda este comunicata prin intermediul graficului de rambursare, specificandu-se faptul ca imprumutatul renunta la orice reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita si se considera ca a acceptat noul procent de dobanda.

Tribunalul a respins actiunea clientului bancii

Tribunalul Cluj a respins actiunea clientului, motivand ca aceste prevedere ale contractului nu sunt abuzive, deoarece reclamantul cunostea ca dobanda creditului are valoare fixa numai in primele 6 luni iar ulterior se aplica o dobanda variabila, avand posibilitatea reala de a solicita bancii sa-i comunice modul in care procedeaza la calcularea dobanzii de referinta si putand refuza incheierea contractului daca dupa verificarea acestor date considera ca acest contract nu corespunde nevoilor sale.

Tribunalul a mai precizat ca modificare nivelului dobanzii nu a fost unilaterala, deoarece reclamantul avea posibilitatea sa nu accepte nivelul dobanzii si sa restituie restul creditului sau sa accepte tacit aceasta modificare conform prevederilor contractuale.

Si Curtea de Apel da dreptate bancii

Clientul a contestat decizia Tribunalului, la Curtea de Apel Cluj, dar si aceasta instanta a dat dreptate bancii. Clientul bancii, au apreciat judecatorii, a fost constient de faptul ca dobanda fixa este valabila doar 6 luni iar ulterior se aplica dobanda variabila a bancii, ce urma sa se modifice in functie de referinta a bancii.

Iata cum au motivat judecatorii respingerea apelului:

“Curtea de Apel a respins susţinerile reclamantului referitoare la clauza abuzivă a dispoziţiilor contractuale şi a faptului că modificarea nivelului dobânzii nu este convenită de ambele părţi, constatând că aceste clauze contractuale au fost negociate în mod direct cu consumatorul potrivit art. 4 din Legea 193/2000 şi prin urmare, nu este o clauză abuzivă în sensul prevăzut de art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Instanţa de apel a apreciat că prin aceste dispoziţii convenite de comun acord între părţi, reclamantul cunoştea că dobânda este fixă pe o perioadă limitată şi expres prevăzută şi este variabilă pentru restul perioadei, iar cu privire la modificarea dobânzii reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referinţă a băncii este modificată şi prin urmare, urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale şi dobânda variabilă stipulată în contract.

Astfel, s-a constatat că acordul reclamantului a fost dat atât la momentul încheierii contractului cât şi prin faptul că nu a înţeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, acceptând astfel modificarea contractuală a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4.”

Clientul Bancii Romanesti a contestat si aceasta decizie la Inalta Curte de Casatie si Justitie, motivand, printre altele, ca dobanda bancii se calculeaza fata de un singur element individualizat, si anume marja de 4,85%, dobanda de referinta a bancii fiind necunoscuta.

Instanta Suprema: nivelul dobanzii de referinta nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului

Instanta suprema a respins, la randul, sau, recursul clientului, motivand ca, desi in contract nu a fost indicat nivelul dobanzii de referinta a bancii, acesta nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului, fiind stabilit periodic in functie de anumite criterii, precum: “cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condiţiile dominante ale pieţei şi politica băncii de atragere a resurselor, precum şi alte criterii care ţin de activitatea specifică a unei instituţii de credit.”

O apreciere cel putin indoielnica, intrucat nivelul unei dobanzi se poate stabili, orientativ, si in momentul incheierii contractului, dovada stand modelele de contract de credit ale altor banci, in care, alaturi de dobanda fixa, se spune ca dupa perioada de dobanda fixa se va aplica dobanda variabila, care in acest moment este de ...%, insa se modifica periodic.

Cum motiveaza Inalta Curte de Casatie si Justitie faptul ca dobanda de referinta nu este abuziva:

“Este adevărat că în contract nu a fost indicat nivelul dobânzii de referinţă a băncii, însă această dobândă este reprezentată de dobânda cea mai bună pe care banca o practică în relaţia de creditare cu clienţii săi, constituind referinţa pentru toate produsele care se raportează la acest indicator. Dobânda de referinţă se calculează de către bancă periodic, având în vedere cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condiţiile dominante ale pieţei şi politica băncii de atragere a resurselor, precum şi alte criterii care ţin de activitatea specifică a unei instituţii de credit.

Astfel, cum corect s-a apreciat nivelul dobânzii de referinţă a băncii nu putea fi individualizat în momentul încheierii contractului, acest nivel fiind stabilit periodic în funcţie de anumite criterii. Deoarece băncile au stabilite criterii în funcţie de care calculează dobânda de referinţă, nu se poate susţine că obiectul contractului de credit sub aspectul dobânzii nu este determinabil.

În situaţia în care reclamantul avea îndoieli asupra acestui aspect putea solicita băncii să-i comunice modul în care se calculează dobânda de referinţă, însă la momentul încheierii contractului a acceptat clauzele contractului fără rezerve, fiind neîntemeiată susţinerea conform căreia obiectul contractului nu este determinabil, fiind respectată condiţia de validitate impusă de art. 948 pct. 3 C. civ.

Nici susţinerea conform căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului referitor la conţinutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau contradictorii făcând o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 978 şi art. 953 C. civ., nu poate fi reţinută, întrucât faptul că aceleaşi chestiuni de drept sunt reluate şi încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanţa să urmeze în considerentele hotărârii aceeaşi structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanţa de apel menţinând hotărârea fondului şi-a însuşit motivele de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă.

De altfel, instanţa de apel în controlul exercitat a dat contractului de credit interpretarea corectă impusă printre regulile prevăzute de art. 978 şi art. 953 C. civ., neexistând îndoieli nici cu privire la consimţământul reclamantului şi nici cu privire la clauzele contractuale, reţinând corect că prin acordul reclamantului dat atât la momentul încheierii contractului cât şi prin acceptarea modificării contractuale a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4 când a înţeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referinţă a băncii este modificată şi prin urmare urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale şi dobânda variabilă stipulată în contract.”